Încă de la început trebuie menţionat faptul că vizita lui Traian Băsescu în Republica Moldova a fost un real succes din punct de vedere politic şi diplomatic. Atât anvergura ei (vizita a durat două zile), cât şi mesajele punctuale care s-au transmis au fost fără precedent în istoria relaţiilor dintre cele „două state româneşti”. Şi, fără îndoială, vizita va fi un prilej pentru analiştii relaţiilor internaţionale să descifreze semnalele şi semnificaţiile regionale degajate de acest eveniment. Până atunci, ne permitem câteva observaţii „la cald”. Vizita, succes pe toate planurile În primul rând, am avut cel mai consistent pachet de acţiuni economice propus din 1990 încoace în raport cu Republica Moldova. Ajutorul nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro şi cuplarea infrastructurii (de transport a gazelor, a celei feroviare şi a celei energetice) a Republicii Moldova la cea europeană sunt doar câteva exemple în acest sens. Care, cu siguranţă, vor avea efecte pozitive pe termen mediu şi lung. Principalul avantaj fiind asigurarea unei mai mari independenţe economice şi politice faţă de presiunile din exterior. De altfel, această abordare pragmatică a relaţiilor cu Republica Moldova (Inpolitics a comentat acest aspect aici: http://www.inpolitics.ro/vizita-fara-precedent-de-ce-pleaca-traian-cu-ditamai-alaiul-in-republica-moldova-art52899.aspx ) este singura care ar putea conferi durabilitate şi consistenţă relaţiilor româno-moldoveneşti.În al doilea rând, am avut o ofensivă diplomatică fără precedent. Este de amintit aici nu doar sprijinul în vederea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, dar şi clarificarea discuţiilor pe marginea tratatului de frontieră sau punerea în aplicare a acordului privind micul trafic de frontieră. Toate aceste acţiuni (în speţă declaraţia extrem de fermă a lui Traian Băsescu potrivit căreia „România nu va semna niciodată un tratat care să redefinească frontiera dintre România şi Republica Moldova”) sugerează faptul că România acţionează cu acordul şi mai ales sprijinul unor cancelarii occidentale importante. În al treilea, dar nu în ultimul rând, am avut de a face cu cea mai tranşantă poziţie a vreunui preşedinte român pe problematica identitară. Şi aici, ca şi pe planurile expuse mai, lucrurile nu au rămas doar la nivelul declaraţiilor. Astfel, Traian Băsescu a promis înfiinţarea unei agenţii pentru acordarea cetăţeniei române (un subiect sensibil în Republica Moldova, unde zeci de mii de basarabeni aşteaptă cu anii redobândirea cetăţeniei române). Potrivit informaţiilor vehiculate, această agenţie va putea procesa circa 150-200 de mii de dosare pe an. Fapt care va debloca o situaţie care începea să creeze iritare la nivelul moldovenilor de rând. La toate acestea, mai trebuie adăugate abilităţile de bun comunicator al lui Traian Băsescu care a ştiut să se poziţioneze „simpatic” în raport cu o opinie publică complicată, divizată între opţiunea pro-estică şi cea pro-vestică. Unirea Republicii Moldova cu România, un deziderat apropiat?Mai multe semnale sugerează faptul că Republica Moldova este foarte aproape să sară „pârleazul” spaţiului euro-atlantic. Astfel, în cadrul vizitei premierului moldovean, Vlad Filat, în SUA, secretarul de stat, Hilary Clinton, a declarat nici mai mult nici mai puţin că „SUA vor ca R. Moldova să fie parte a alianţei euroatlantice”. Este poate cel mai puternic şi mai semnificativ mesaj de încurajare pe care l-a primit Republica Moldova de a continua procesul de aderare la UE şi NATO. Un alt semnal, vine din partea ministrului român de Externe, Teodor Baconschi, care, referindu-se la ideea de moldovenism, a declarat că “România respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi distincte de cea română”. Presa rusă a remarcat şi faptul că, într-o declaraţie oficială, ministrul de Externe român s-a referit la Republica Moldova cu termenul de „Basarabia” (inexistentă ca subiect de drept internaţional – n.n.). La acestea trebuie adăugat şi poziţia tranşantă a lui Traian Băsescu în chestiunea tratatului de bază, prin care, de fapt, s-a transmis mesajul că România nu doreşte să consfinţească idependenţa Republicii Moldova ca stat. În fine, un alt element este cel al deschiderii unor trusturi media româneşti la Chişinău. Foarte interesant este că deschiderea acestor trusturi media corespunde cu o deschidere a Republicii Moldova spre Occident. (Cozmin Alexandru)