Mulți ofițeri acoperiți din presă sau prezenți în diverse calități în studiourile de televiziune au lansat, ieri și azi, pe piață, teza conform căreia acuzațiile Elenei Udrea referitoare la conducătorul ad-interim al SRI reprezintă doar o perdea de fum. Un atac mârșav, calomnios și, până la urmă, gratuit la adresa unei instituții care și-a făcut datoria, pus la cale de un om încolțit de procurori. O fi. Dar dacă nu o fi? Dacă Udrea are dreptate?
Să ne imaginăm că Elena Udrea nu minte. Că, așa cum o știm, dincolo de tot ceea ce i se poate reproșa distinsei doamne, aceasta, în calitățile oficiale sau mai puțin oficiale sau, chiar, ascunse pe care le-a avut, a accesat informații extrem de importante. Și de grave. Care privesc persoane și instituții. Nu a fost Elena Udrea șefa cancelariei prezidențiale? Nu a fost ea ministru în guvernările Boc, beneficiind de cele mai mari alocări de fonduri date vreodată pe mâna unui demnitar guvernamental? Nu a făcut și nu face ea cea mai bine sudată echipă politică din ultimii douăzeci de ani cu nimeni altul decât cu Traian Băsescu care, un deceniu, a tăiat și a spânzurat din funcţia de președinte? Nu a făcut ea parte din cele mai eficiente și ascunse grupuri de interese politice și non-politice?
De unde până unde aserțiunea că Elena Udrea nu ar fi cu temele bine făcute atunci când vorbește despre modul în care au fost manipulate sume exorbitante de bani, provenind din marea corupție și care au ajuns să treacă și prin mâinile, atât de curate, ale generalului cu trei stele, produs al echipei Băsescu, Florian Coldea. Temutul Florian Coldea! Cel care astăzi conduce oficial spionajul intern, după ce a făcut acest lucru neoficial, timp de nouă ani. În timp ce Maior era politrucul, imaginea celui mai important serviciu secret, la butoane se afla nimeni altul decât Florian Coldea. Dacă Elena Udrea nu minte, atunci are rost să ne punem câteva elementare întrebări.
Cine va controla dacă Florian Coldea se face sau nu vinovat de participarea la un grup criminal organizat, complicitate la infracțiuni de corupție deosebit de grave, manipularea unor sume uriașe de bani rezultate din spălarea de bani și acțiuni de poliție politică vizând mass-media și institute de cercetare de piață? Cine? Laura Codruța Koveşi, care este tot produsul fabricii marca Florian Coldea? Procurorii care sunt sau au fost ofițeri acoperiți? Procurorii care sunt șantajați? Sau Comisia SRI care, așa cum bine spunea Virgil Măgureanu, este, de fapt, o comisie de control a Parlamentului?
Și dacă se confirmă ceea ce, într-o primă ieșire la rampă, a afirmat Elena Udrea atunci, nu cumva, urmează să constatăm că tocmai am aflat că, într-adevăr, DNA, așa cum am afirmat de atâtea ori, s-a aflat sub control politic? Cum de abia după căderea regimului Băsescu – o cădere încă parțială – se deschid câteva dintre marile și adevăratele dosare? De ce până acum acoliții regimului au fost intangibili? Pentru că DNA a fost o instituție liberă? Și, chiar înainte să dăm răspunsuri la toate aceste traumatizante întrebări, cred că este util să reamintim că, prin ultimele sale declarații, Elena Udrea i-a arătat pisica și lui Traian Băsescu. Dar încă nu și ghearele. Ghearele „pisicuţei”. (Sorin Rosca Stanescu)