Nimic nou sub soare: situația din România ultimelor zile se repetă identic la mii de kilometri distanță, în America de Sud, iar similitudinile trimit serios cu gîndul la faptul că am ajuns un soi de republică bananieră cu acte în regulă.

Preşedintele socialist ecuadorian, Rafael Correa, se confruntă cu grave proteste de stradă, în ultimele zile, și mai ales cu furia polițiștilor și a militarilor, nemulțumiți că li s-a tăiat din salarii și alte drepturi. Obligat, ieri dimineață, de furia manifestanților să se refugieze într-un spital, el a revenit în palatul prezidențial sub escortă militară și a declarat că se confruntă cu o „tentativă de lovitură de stat” orchestrată de opoziţie cu anumite părţi ale forţelor de ordine.

Pentru cei care nu știu, Correa e un soi de Băsescu al Ecuadorului, un politician care a venit la putere acum cîțiva ani promițînd că va fi un altfel de președinte, că va lichida corupția, că va ridica nivelul de trai al ecuadorienilor (”Să trăiți bine!”, în versiunea spaniolă) și a marșat puternic pe cartea naționalismului. Imediat ce a ajuns la putere, Correa a început să denunțe marile contracte comerciale încheiate de țara sa cu diverse companii străine, susținînd că acestea au fost facilitate de corupția predecesorilor săi și că ar trebui renegociate. Tot e bine, Băsescu al nostru era decis, în campania din 2004, să renegocieze, din același motiv, pînă și aderarea României la UE. Și Traian Băsescu a denunțat vehement privatizarea Petrom, Sidex, Petromidia șamd, despre care a susținut că reprezintă tainul acordat marilor puteri ori mogulilor de către guvernarea PSD. În realitate, susțin analiștii, Correa nu vrea decît renegocierea contractelor respective, de această dată cu el la masa tratativelor.

Rafael Correa a făcut și un ”pas” important spre lichidarea corupției și a criminalității, în sensul că a refuzat să prelungească americanilor dreptul de folosire a unei baze aeriene de unde se efectau acțiuni împotriva marilor carteluri de droguri. El este, totodată, un apropiat al președintelui venezuelean Hugo Chavez, (ba chiar marioneta acestuia, spune presa internațională), un extremist notoriu, și un adversar declarat al instituțiilor financiare precum FMI ori Banca Mondială, pe care le consideră vinovate de dezastrul economic din Ecuador.

Un alt pas pe calea ”reformei” după venirea la putere a fost modificarea Constituției, atribuindu-și dreptul la un nou mandat prezidențial și a cerut, totodată, eliminiarea dreptului congresului de a suspenda din funcție șeful statului. Vă sună cunoscut, probabil. Nu în ultimul rînd, Correa e un adversar furibund al marilor afaceriști din Ecuador, mai ales că s-a confruntat în alegeri cu Dinu Patriciu al lor, adică Alvaro Noboa, mogulul bananelor ecuadoriene. Și este un dușman, mai ales, al presei libere din țara sa. Expresia pe care Correa a folosit-o frecvent la adresa jurnaliștilor ecuadorieni este ”un grup de bestii sălbatice” și a făcut tot posibilul pentru a suprima libertatea lor de exprimare, inclusiv prin plîngeri penale contra marilor editorialiști pentru ofensă adusă președintelui, sancționată cu pînă la doi ani închisoare. El a mers pînă la naționalizarea unor mass-media, precum televiziunile TC și Gamavision ori cotidianul El Telegrafo, despre care a susținut că sunt manevrate de moguli respoonsabili pentru sărăcia din țară. Una dintre puținele voci rămase libere din media ecuadoriană, televiziunea Teleamazonas, a fost hărțuită permanent cu amenzi de către CNA-ul autohton, alias CONARTEL, pentru pretexte puerile cum ar fi transmiterea corridelor sau a serialului ”Familia Simpson”, în prezent postul riscînd ridicarea licenței. În paralel, Correa a avut grijă să își creeze propriul imperiu media, format din posturi precum Ecuador TV și organele de presă naționalizate mai sus pomenite. Pentru a permite derularea sîngerosului comerț cu aripioare de rechin – specie protejată – Correa a decis expluzarea din țară a directorului autorității de protecția animalelor, Sean O’Hearn-Gimenez, motivul fiind acela că este străin și ”nu vine un străin să ne spună cum să ne protejăm noi natura”.
Confruntat acum cu furia celor care l-au ales, Correa a găsit explicația miraculoasă: ”tentativă de lovitură de stat pusă la cale de opoziție și de segmente ale forțelor de ordine”. S-a inspirat din ceea ce a văzut la București, ori asistăm la un scenariu universal valabil pentru liderii autoritari cărora nu le ies socotelile? (Bogdan Tiberiu Iacob)