Dupa 300 de ani, pasalacul a fost reinventat in Romania. Este cea mai convenabila formula pentru partenerii euro-atlantici care nu au incredere nici in liderii autohtoni, nici in clasa politica de la Bucuresti. Pasalacul reprezinta ocuparea unei tari fara armata. Cu sprijinul nemijlocit al unor agenti interni. Cozi de topor. Tradatori. Oameni aserviti altor interese. Straine. Dar si robii propriei dorinte de a detine demnitati si de a se imbogati prin jaf. Acesti indivizi au imunitate. Le-o garanteaza Inalta Poarta. Care astazi este reprezentata de Washington, de Bruxelles si de cateva capitale ale statelor europene.
Sub aspect geostrategic, Romania ocupa o pozitie importanta, motiv pentru care a fost acceptata atat in NATO, cat si in Uniunea Europeana, fara a fi indeplinit in prealabil toate conditiile sub aspectul democratiei si al economiei concurentiale de piata. Tocmai din acest motiv, neexistand un raport de incredere cu liderii politici locali, a fost creat un alt tip de raport. De complicitate, prin aservirea acestora.
Garantia respectarii intelegerii de catre liderii autohtoni este dubla. Pe de-o parte, preluandu-se modelul otoman si apoi modelul sovietic, cei care au voie sa conduca acest sistem numit pasalac, sub aspectul administratiei centrale ori din perspectiva serviciilor secrete si institutiilor de forta, trebuie, intr-o forma sau alta, sa se afle sub controlul direct al serviciilor secrete euro-atlantice. Vechii agenti ai securitatii au fost preluati, convertiti si asimilati iar acestora li s-au adaugat agenti noi, tineri, scoliti la Washington ori in capitale europene. Si racolati la fata locului. Cel de-al doilea mecanism de creare a starii de subordonare si dependenta este coruptia. Care atrage dupa sine santajul.
Acest aspect al coruptiei este un element cheie al constructiei statale de tip pasalac. In timp ce asupra Romaniei sunt create de 20 de ani presiuni uriase, in sensul semnalarii unui fenomen alarmant al coruptiei si in timp ce se si iau masuri efective impotriva celor care nu fac parte din sistem, oamenii sistemului sunt nu numai lasati dar chiar incurajati sa fure. Pentru a fi mai usor controlati prin santaj. Cum altfel s-ar putea explica faptul ca, sub regimul Traian Basescu, oamenii sistemului au sifonat sume exorbitante din banul public, miliarde de euro chiar in plina criza economica, fara a fi suferit vreo consecinta? Cum se explica faptul ca, sub acest regim, coruptia s-a consolidat si s-a institutionalizat, devenind coruptie de stat? Si asta in conditiile in care a fost creata Directia Nationala Anticoruptie, un aparat urias, extrem de bine dotat si care functioneaza dupa modelul extrem de eficient al Directiei a IV-a a fostei Securitati a statului.
Evident, de furat fura nu numai ofiterii acoperiti, dregatori ai pasalacului, ci si apropiatii acestora. Si nu numai. Fura la greu, in complicitate cu autoritatile statului roman, si reprezentanti de marca ai democratiilor occidentale.
Fiindca asa functioneaza un pasalac. Il controlezi, pentru a stoarce de acolo profit. Pe cai institutionale dar si pe cai neinstitutionale. Maine, despre cel mai pervers efect de pasalac: deznationalizarea, dezindustrializarea si pauperizarea populatiei. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews