Dacian Cioloș, interviu la Digi 24, joi seara. Greu de urmărit.Fraze îngrozitor de lungi și de alambicate, limbaj de lemn. Bruxellez, dar tot de lemn. Și totuși, printre rînduri, premierul transmite mesaje importante, care vor da de lucru PNL și USR. Și, mai ales, președintelui Iohannis, csre se trezește cu un ditamai șahul pe tablă.

Întîi de toate, o întrebare banală: de ce e Cioloș premier? Răspunsul nu e dificil: președinții post-decembriști au fost mereu atenți, mai ales la primul mandat, să nu desemneze ca premieri lideri cu potențial de creștere în interiorul partidelor care îi susțineau pe amîndoi, pentru a nu avea concurenți la următoarele alegeri la funcția supremă în stat. Așa a ajuns Văcăroiu și nu Năstase, spre exemplu, premier în 1992. Ori Ciorbea în 1996, cînd Emil Constantinescu a ”liniștit” PNTCD și PNL exact cînd se luptau pentru desemnarea premierului. Băsescu a mers pe mîna lui Boc cel cuminte, un politician cu ambiții maxim locale.

La fel și Iohannis, prin desemnarea lui Cioloș-cel-fără-partid.

Cînd premierul a început să crească în sondaje, s-a aprins becul roșu la Cotroceni.
Și Iohannis a ieșit cu lovitura preventivă: Cioloș să devină om de partid înainte de alegeri, altfel nu pupă încă o desemnare.
Aseară, a venit replica premierului.
Nu lipsită de măiestrie, dar, per ansamblu, nu mai mult de o șmecherie balcanică.

Ce a anunțat premierul: în primul rînd, că nu se răzgîndește privind intrarea în politică înainte de alegeri, așa cum spera, în opinia sa, președintele.

„Probabil s-a gândit că o să mă răzgândesc în timp. Și pot să-l înțeleg, așa cum pot să-i înțeleg pe mulți dintre cei care spun: ”Domnule, ai spus la început că n-o să candidezi, dar probabil că pe parcurs, dacă îți dai seama că cea mai bună modalitate de a continua niște lucruri este să te implici direct, și asta presupune să candidezi, o să îți schimbi părerea”. Și aici nu e vorba decât de a schimba părerea sau nu. Dar eu cred, atâta timp cât eu mi-am luat un angajament la început că n-o să candidez pentru a da acest semnal că vreau să conduc un guvern care să mențină un echilibru în dezvoltarea economică, în gestiunea bugetului dar și în relaționarea cu partidele”.

În schimb, el are o găselniță: în perioada următoare, va elabora o platformă care să cuprindă atît proiectele deja demarate de actualul executiv, cît și liniile directoare pentru anii care vin. Nu un program de guvernare, ca să menajeze, oarecum, orgoliile partidelor, ”doar” o platformă.
Nu un pachet de legi, ci o constituție, dacă vreți. Una pe care va trebui să o gireze cetățenii, în alegeri, prin votul lor:

„Dincolo de ceea ce afirmă PNL și USR acum, e important să avem o discuție pe niște principii, pe niște valori, pe niște teme mari pe care și eu cred că trebuie să lucrăm în perioada imediat următoare și apoi cetățenii trebuie lăsați să decidă dacă aceste principii, teme pot face obiectul unui program de guvernare. (…) Îmi propun ca în perioada imediat următoare să vin cu aceste principii, cu aceste valori, cu proiectele pe care le-am început și care, din punctul meu de vedere, ar putea fi continuate și în măsura în care va exista o susținere a acestor proiecte… Nu un program de guvernare, programul de guvernare este apanajul partidelor care participă la alegeri, dar cu o astfel de platformă, cu un astfel de proiect care să reflecte cumva experiența pe care am acumulat-o în acești ani, și să spun așa, legământul pe care l-aș lăsa pentru perioada următoare, cu asta da, pot să contribui la dezbaterea ce va avea loc în perioada următoare”, a declarat Cioloș.

Șah la PNL, USR și Iohannis.

Pentru că, de aici, se nasc două posibile situații, mari și late:

1) PNL – USR acceptă platforma non-candidatului Cioloș, își adaptează rapid la ea programele de guvernare și defilează cu ea în alegeri. În cazul unui scor care le permite să revendice premierul, ar fi imposibil ca Iohannis să apeleze la un alt personaj în afara lui Cioloș, manevra ar fi percepută drept trădare, ticăloșie, ingratitudine pe față. Cioloș ar ajunge, în consecință, premier fără să fie nevoit să candideze ori să se înregimenteze politic, cum cer Cotrocenii. Nu el s-ar agăța de partide, ci exact invers. Beneficiul de imagine ar fi uriaș. În cazul în care PNL nu ar scoate un scor bun, chiar defilînd cu platforma lui Cioloș, e aproape cert că explicația eșecului ar fi găsită în alte cauze. Cioloș și-ar conserva în mare parte ”resursele” pentru viitor.

2) PNL-USR resping, indiferent de argumente, platforma lui Cioloș, ceea ce ar echivala, însă, cu delimitarea clară de actuala guvernare, gest sinucigaș din perspectiva alegerilor. Cioloș nu ar mai ajunge premier, dar nici PNL nu ar mai avea șanse să pupe guvernarea. Primul ar intra, însă, în legendă, pentru că înfrîngerea liberalilor ar fi pusă de mulți pe seama refuzului de a colabora cu el.

În ambele situații, actualul premier are de cîștigat, într-o formă sau alta.

Principala mutare, în perioada care vine, e așteptată nu de la PNL și USR, ci de la Klaus Iohannis, confruntat cu manevra șmecherească a premierului.
Omul care vrea să profite de pe urma alegerilor trimițînd un avatar să ”candideze” în locul lui, așa-zisa platformă de principii.
Va înghiți președintelui sfidarea premierului sau va contraataca, la rîndul său?
Ne lămurim în 2-3 zile, zicem noi. (Bogdan Tiberiu Iacob)