Conform studiilor sociologice, principala așteptare a românilor de la un președinte de țară este capacitatea de a reprezenta țara cu demnitate în afara țării, afirmă sociologul Iulian Stănescu, cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții al Academiei Române, în podcastul lui Ionuț Vulpescu. A doua cerință este capacitatea de a duce pînă la capăt anumite măsuri pe care le propune sau le gîndește, mai spune Stănescu, specialist în politici sociale, inegalitate și sărăcie.

”Oamenii așteaptă de la un președinte în primul rînd să reprezinte România cu demnitate în afara țării, să fie capabil să poartă o discuție cu lideri politici externi, să fie capabil să vină în discuția respectivă cu o agenda proprie și să obțină ceva pentru România. Și în al doilea rînd așteaptă pe cineva care să fie capabil să ducă pînă la capăt anumite măsuri pe care le propune sau le gîndește. Să nu fie mai degrabă cineva care este dirijat din spate sau dă această senzație. Și să fie cineva care chiar are calități de leadership. Este cel care dă tonul, cel care în mod vizibil este la conducere, ca să spun așa” spune Stănescu.

”Oamenii au așteptări înspre un fel de președinte care e undeva un mix între Ion Iliescu și Traian Băsescu. Deci vor proiecția de forță și hotărîrea și capacitatea de a trece chiar peste puncte de vedere opuse, ale lui Traian Băsescu. Dar în același timp vor și capacitatea aceasta de dialog cu toate părțile societății și capacitatea de a angaja o discuție sau un dialog cu străinătatea, pe care o avea președintele Iliescu”.

”Dacă ne uităm în ultimii zece ani la evaluările pe care le fac românii asupra liderilor politici, nu observăm nicio persoană, cu excepția, să zicem, a lui Iohannis înainte de alegerile din 2019, care să aibă ceea ce se cheamă, și o să folosesc un termen mai tehnic, favorabilitate netă. Favorabilitatea netă înseamnă să ai mai mulți cetățeni, care au o părere bună despre un lider politic, decît cetățenii care au o părere mai puțin bună, care au o părere proastă. Deci, liderul politic respectiv să fie capabil să dea încredere restului societății, pentru că și el este depozitarul unei încrederi din partea cetățenilor. Ori, noi nu mai avem un asemenea lider politic, însă, în mod normal, alegerile prezidențiale ar trebui să fie capabile să producă, să zicem așa cu ghilimele de rigoare, un asemenea lider. Faptul că alegerile prezidențiale nu conduc la așa ceva nu ar nu ar însemna decît o perpetuare actuală de fapt” mai spune Stănescu.

”Pe de altă parte este această senzație că cei care conduc România sunt incapabili de a se prezenta acolo (în străinătate n.n.) cu o agenda politică, să spunem, a României. Care e un obiectiv pe care să-l urmeze și să reușească să-l impună? Fie că este vorba de relația cu Bruxelles, fie că este vorba de relația cu Statele Unite. Pînă la urmă sunt vorbele lui Mitterand, care spunea ceva de genul: puterea reală este de a spune nu. Nu a spune tot timpul „da”. Niciodată nu ne-am manifestat măcar dezacordul, dar n-am avut nici măcar o temă a noastră, cu care să ne fi dus și să reușim să o impunem într-o formă sau alta, sau măcar să există o dezbatere pe această temă.

Și apropo de valorile negative pe care le au românii asupra celor care ne conduc. Păi dacă persoanele respective nu au o școală făcută la timpul ei, nu cunosc o limbă străină, cum să dialogheze acolo unu la unu cînd pleacă și translatorul din acele discuții, tête-à-tête? Îi trebuie să fie cu translatorul măcar să spună bună ziua, mă cheamă așa, reprezint România. Și dacă nu ai aceea școală făcută la timpul ei, de unde încrederea în forțele intelectuale proprii de a participa la o discuție care este destul de dificilă?” conchide sociologul. (B.T.I.)