Ieri, a apărut, cuminte și tăcut, pe siteul președinției un document de 15 pagini intitulat sec: „Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului”. Un titlu de manual, o formă impecabilă de raport academic, cu autori, note de subsol, cu tot tacîmul universitar. Nicușor Dan a participat personal, ieri, la reuniunea Grupului de Reflecție Strategică „România în UE”, desfășurată la Cotroceni. Doar că, dacă tragi puțin de fir, descoperi că sub eticheta de „sinteză neutră a unui grup de reflecție strategică” se ascunde, de fapt, o operațiune de imagine – și una nu tocmai subtilă. Mai precis, Nicușor Dan și-a tras o echipă și un document care se vrea instrument de decredibilizare a mișcării suveraniste, semn că în sferele înalte începe să se instaureze panica.

Cine scrie, ce scrie

Documentul e semnat de doi coordonatori – Sergiu Mișcoiu de la UBB Cluj și Silviu Rogobete de la UVT Timișoara – și avizat de un grup de doisprezece intelectuali gen Adrian Papahagi, Theodor Baconschi, Remus Ștefureac, Sever Voinescu și alții aidoma lor. Băsescu ar lăcrima de emoție, văzînd ce fac foștii săi consilieri cotroceniști și stîlpi ai săi de susținere, pe vremuri. Pe hîrtie sună impresionant pentru unii. În realitate, e felul acela de listă pe care o vezi mereu la evenimentele astea: aceiași oameni, aceleași fețe, aceeași bulă bruxelleză care se promovează și citează reciproc de vreo cincisprezece ani încoace.

Și aici stă primul semnal de alarmă. Sergiu Mișcoiu e omul care, în ultimul an mai ales, a devenit aproape o voce fixă în presă exact pe rolul de a demonta, rînd pe rînd, orice mișcare a AUR și a lui Călin Georgescu. L-a numit pe George Simion autor al unui mesaj „cu accente fasciste”. A catalogat alianța PSD-AUR drept „joacă cu focul”. A vorbit despre negociatorii AUR ca despre niște „personaje mediocre”. Omul nu vine la masa dezbaterii cu mîinile goale – vine cu o poziție deja bătută-n cuie de multă vreme. Și tocmai el a fost pus să coordoneze un „raport științific” despre pericolul populismului.

Un raport pentru liniștea președintelui

Documentul nu se ascunde. Chiar în introducere spune negru pe alb că e menit „să ofere o bază de reflecție pentru Președinția României, alți decidenți, mediul academic și publicul interesat”. Deci nu e o simplă discuție de cancelarie universitară care a scăpat pe internet. E un produs gîndit să ajungă exact acolo unde se iau deciziile – la Cotroceni, la Nicușor Dan, omul care de luni bune blochează sistematic orice variantă de guvernare cu AUR la masă, care refuză să valideze chiar și un simplu vot punctual din partea partidului lui Simion. Cine a cerut acest raport? Cine l-a plătit, cine l-a comandat, cine a stabilit lista de „experți” chemați să răspundă? Documentul nu spune.

Concluzia era scrisă înainte să înceapă cercetarea

Nu trebuie să fii genial ca să ghicești cui servește un raport scris de oameni care, de ani buni, repetă aceleași teze: identitatea națională și cea europeană sunt „concentrice”, populismul e o „febră” produsă de nemulțumiri sociale reale, dar manipulate, iar suveranismul e, cel mult, o „ofertă politică” trecătoare care „poate colapsa în două-trei cicluri electorale”.

Ba mai mult, chiar raportul se contrazice singur cînd vine vorba de cifre. Datele INSCOP citate în document arată clar că sprijinul românilor pentru UE nu vine din convingere, ci din calcul – frică de pierdere, nu iubire de proiect. Ceea ce înseamnă, tradus pe limba românului de rînd: oamenii stau cu UE nu pentru că o iubesc, ci pentru că le e frică să rămînă singuri. Un raport onest ar fi tras concluzia limpede: acest tip de sprijin, bazat pe frică și nu pe convingere, e teren fertil tocmai pentru discursul suveranist, nu antidot împotriva lui. Dar autorii preferă să treacă repede peste acest detaliu incomod și să revină la narațiunea confortabilă – „populismul e simptom, buna guvernare e vindecarea”.

Ce spune, de fapt, „raportul”

Ca să înțelegem cu ce ne luptăm, merită să vedem pe scurt ce zice, punct cu punct, acest document de 15 pagini.

Teza 1 – Suntem o identitate de „sinteză”. Raportul spune că identitatea românească nu e ceva fix, moștenit din strămoși, ci un amestec construit istoric – limbă latină, memorie daco-romană, ortodoxie, orientare spre Occident. Concluzia lor: românul „adevărat” nu există ca tipar rigid, iar cine încearcă să-l fixeze într-o formulă exclusivistă (naționalism, religie, etnie) greșește.

Teza 2 – Europa nu e o cultură, e un pachet de avantaje. Identitatea europeană, zic autorii, nu înseamnă să te simți neapărat „european” din suflet, ci să te bucuri de niște lucruri concrete: libertate de circulație, drept de muncă și studiu în alte țări, acces la justiție europeană, Erasmus, protecție consulară. Practic, o carte de membru cu beneficii, nu o identitate de suflet.

Teza 3 – Patriotism da, suveranism nu. Aici raportul face o distincție-cheie: iubirea de țară e OK, chiar lăudabilă, dar suveranismul modern – cel care cere ieșirea de sub „tutela” Bruxelles-ului – e catalogat drept o „ofertă politică” riscantă, alunecoasă spre conflict cu instituțiile europene. Practic, poți fi patriot, dar dacă pui la îndoială prea tare UE, ai trecut deja de linie.

Teza 4 – Populismul nu e din senin, dar tot rău e. Raportul recunoaște, cinstit, că oamenii care votează AUR sau Georgescu n-o fac din prostie, ci din motive reale – corupție, sărăcie, servicii publice praf, sentimentul că nimeni nu-i ascultă. Dar concluzia rămîne aceeași: populismul e o „febră” de tratat, nu o voce legitimă de ascultat pînă la capăt.

Teza 5 – Rețeta finală: mai multă educație civică, mai multă bunăstare, mai multă comunicare de la stat. Practic recomandarea e clasică pentru acest tip de document – bună guvernare, reducerea inegalităților, educație media, combaterea propagandei ruse. Nimic greșit în sine, dar și nimic care să nu fi fost scris de zeci de ori în ultimii zece ani de orice think-tank pro-european din regiune.

Teza 6 – Credința creștină și Ortodoxia. Ortodoxia (alături de tradițiile greco-catolică și protestantă) este recunoscută drept componentă culturală majoră, cu rol istoric în cultură, educație și viața comunitară. Raportul insistă însă că religia este o componentă însemnată, dar nu exhaustivă, și nu trebuie confundată cu cetățenia sau transformată în test de autenticitate națională – fiind deosebit de sensibilă

De ce apare tocmai acum acest raport?

Nu e o coincidență de calendar. Vine exact în perioada în care AUR crește constant în sondaje, în care Georgescu rămîne, în ciuda anulării prezidențialelor, principalul magnet electoral al românilor nemulțumiți, și în care Nicușor Dan se luptă zi de zi să mențină o linie de izolare politică față de suveraniști – refuzînd orice variantă de guvern cu susținere AUR, chiar și indirectă. Un raport „științific”, semnat de universitari titrați, dar greu de definit ca obiectivi, care conchide că suveranismul e o boală trecătoare și că soluția e mai multă „educație civică” și „combaterea corectă a extremismului” pică exact la țanc pentru cine vrea un alibi intelectual pentru politica de izolare a președintelui, a bolojeniștilor și a useriștilor.

Nu e teorie a conspirației să observi tiparul – e pur și simplu felul în care funcționează, de multă vreme, mecanismul ăsta: cînd puterea centrală simte că argumentele politice nu mai sunt suficiente, cheamă universitarii să dea o mînă de ajutor cu ștampila de „obiectivitate academică”. Doar că, de data asta, ștampila e pusă de mîinile unor oameni cunoscuți pentru militantismul vechi progresisto-sorosist care pretind acum că analizează suveranismul la rece.

Concluzia

Frica adevărată nu transpare din analiza populismului, ci din faptul că cineva a simțit nevoia să comande acest tip de document tocmai acum. Un președinte sigur pe argumentele lui nu are nevoie de cincisprezece pagini de teorii academice ca să-și justifice poziția față de un partid care, oricît de incomod ar fi, adună lună de lună tot mai multe voturi. Cine cere academicieni să-i scrie alibiuri e, de fapt, cel care recunoaște, fără să vrea, că argumentele lui politice au început să nu mai fie suficiente. (Bogdan Tiberiu Iacob)