”Dezvăluirile lui Daniel Dragomir sunt tratate cu fundul de SRI și DNA!”. Afirmația aparține analistului Ion Cristoiu și e făcută într-un editorial apărut azi, în EVZ. Maestrul e în eroare, însă. SRI nu doar că nu le tratează cu fundul, dar, dimpotrivă, le răspunde cu un material amplu, culmea, în același ziar de azi, după a cărui lectură rămîi năuc și nu știi ce să alegi. Să rîzi în hohote sau să te enervezi?

Materialul e atribuit unui ”ofițer superior care a deținut o funcție importantă în SRI, aflat acum în rezervă, al cărui nume îl vom păstra confidențial(…)care încearcă să prezinte și punctul de vedere al ofițerilor de informații. Am decis să-l publicăm, întrucât, în ultima vreme, SRI a fost prezentat într-o lumină mai puțin favorabilă, fără a avea posibilitatea să dea o replică amplă” se afirmă în EVZ. Publicarea sa e o decizie corectă, nimic de zis.

Materialul în sine, însă, e de rîsul curcilor.

Inspirat de raportările comuniste ale producției la hectar și de promisiunea îndeplinirii cincinalului în patru ani și trei luni, documentul – incredibil de agramat, între altele – susține ”Ca ofițeri de informații, ne-au călăuzit întotdeauna jurământul depus față de patrie și popor și principiile, insuflate de mentorii care neau(sic!) îndrumat activitatea, și la care am apelat ori de câte ori am avut o dilemă profesională”.

Ideea de bază ar fi că marea problemă a SRI este că publicul larg nu cunoaște succesele de calibru ale serviciului, primind, însă, asigurări că, ”Peste ani vom afla mai multe despre eroii din Intelligence ai acestor vremuri”.
De vină pentru această necunoaștere ar fi și presa, acuzată explicit în material că face jocurile unor patroni ”interesați, obscuri deținători de capital, care și-au cumpărat dreptul de a impune monopoluri în judecăți cu privire la activitățile celui mai important serviciu național de informații al statului român”.

La loc de cinste, însă, trebuie să plasăm următorul fragment:

”SRI nu este alcătuit din tipologii James Bond. Pentru cine este tentat să construiască sau să mențină aura de poveste a instituției noastre, este clar că nu vom putea să împiedicăm această pornire; suntem datori să precizăm, însă, că SRI nu este alcătuit din tipologii James Bond și că ofițerii noștri de informații nu vor apărea la televizor făcând cascadorii în mașini de lux, spre uimirea și admirația publicului, dar, la fel ca personajul de film, ofițerii de informații știu tot (s.n.), cunosc metode de acțiune – atât cât le este necesar să-și îndeplinească misiunile încredințate”.

Mai pe scurt, în opinia SRI, există oameni care tind să atribuie agenților săi calitățile fictivului James Bond și, în realitate, aceștia chiar le au.

Ca să comentăm în aceeași notă, alt ”fictiv”, super-agentul jucat de Steven Seagal e informat de un ins cu gură largă, într-unul dintre filmele sale, că e ”foarte periculos”, cam în stilul consacrat la noi de Negulescu-Portocală.
Răspunsul lui Seagal vine, sarcastic: ”Am auzit. De la tine, dar am auzit!…”

Cam așa și cu jamesbonzii din SRI care nu au prins un terorist în 27 de ani: am auzit cu toții de succesele lor. De la ei, dar am auzit! (Bogdan Tiberiu Iacob)