Regizorul și actorul Sergiu Nicolaescu ”a avut un rol negativ, chiar toxic, contribuind la modelarea omului nou după preceptele secției de propagandă a CC al PCR”, afirmă analistul politic Stelian Tănase, care dezvoltă, pe blog, serviciile patriotice pe care cinefilul le-ar fi adus dictatorului Nicolae Ceaușescu.

”Cariera lui Sergiu Nicolaescu a început pe vremea lui Dej și s-a datorat relațiilor speciale cu familia Maurer. A continuat și după 1965, pentru că a avut pe mai departe această protecție, dar și pentru că a servit comandamentele ideologice ale regimului. Era capabil să producă pe banda rulantă filme care acopereau temele impuse de cuvântările lui Ceaușescu. O făcea mai bine ca alți regizori, era mai promt, și dădea filmelor sale un aer de superproducție tip Hollywood care plăcea membrilor BP al CC al PCR. Se băgau bani mulți în acest filme, filmele sale au beneficiat de cele mai mari bugete din istoria cinematografiei românești. În plus i s-au pus la dispoziție echipamente, figuranti, mijloacede tot felul, etc. practic fără limită. A fost cel mai puternic un om la Buftea, unde dicta și făcea ce voia, și nu era deloc un personaj comod. Din cauza asta nu a fost iubit in afara cercului său de apropiați, dar și pentru că un caracter tiranic, f. dificil.
”Cu mâinile curate” – sintagmă preluată din plenara CC PCR
In privința comenzilor partidului parteneriatul său cu Titus Popovici (membru CC PCR, un scriitor informat, cinic, avid de influență) a jucat un rol important. Nicolaescu a fost o piese esențială în angrenajul propagandistic al regimului. Ceaușescu si-a dorit o epopee naționala care să îl infățișeze ca pe un continuator al politicii domnitorilor, care să îi confere o anumita legimitate (lipsă). Îi oferea și un alibi despotismului său de tip feudal. Textele partidului le regăsim astfel rostite de multe personaje – de la Mihai Viteazu la Mircea cel Bătrîn, la comisarul Miclovan. etc. Un singur exemplu – sintagma “cu mîinile curate” este luată din plenara CC PCR din aprilie 1968, cînd Pătrășcanu a fost reabilitat. S-a pretins atunci de la tribună că trebuie să construim comunismul cu mîinile curate, nu cum o făcuse Dej, cu miinile pline de sînge. Ceaușescu era astfel înfățișat ca liderul care avea miinile curate. Replica este servită de Ilarion Ciobanu lui Nicolaescu in filmul cu același titlu Cu miinile curate într-un București care arăta ca un Chicago în timpul lui Al Capone. Asemenea exemple de mistificare sunt nenumărate în filmele lui Nicolaescu&Popovici.
”Nicolaescu a avut un rol negativ și toxic”
Ceaușeșcu era preocupat de trecut, voia neapărat să semene cu voevozii pe care ii vedea în termenii unei epopei naționale imaginare. Aici a fost debușeul lui Nicolaescu care l-a ajutat să facă film după film, uneori 2 sau 3 pe an. A avut un rol negativ, chiar toxic, contribuind la modelarea omului nou după preceptele secției de propagandă a CC al PCR. Broșurile de partid, articolele din Scînteia nu puteau să aibe impactul unui film. O poveste e mai credibilă decît un comunicat oficial. Nicolaescu a livrat pe sălilor de cinema miturile unei pretinse istorii naționale. El a tradus pe peliculă manualele de istorie oficiale, textele propagandei și ideologiei și a slujit cultul personalității lui Ceaușescu. Lumea crede și azi că în personajul lui Amza Pelea (cu vocea lui Emanoil Petruț) este Mihai Viteazu. Filmul a fost un document de partid comandat cinematografiei după august 1968, beneficiind de marea emoție a acelor zile, cînd Praga era invadată de țările pactului de la Varșovia și Ceaușescu ținea celebrul lui discurs din balcon”, scrie Stelian Tănase, pe blog. (Răzvan Gheorghe)