Asa cum pe buna dreptate a spus Mihai Tatulici, atunci cand astazi ne-am luat adio de la Mihai Carciog, acesta a condus cel mai mare trust de presa din toate timpurile. Alcatuit din nu mai putin de 60 de titluri de ziare, reviste, radiouri si televiziuni. Zilele trecute, presa internationala sublinia faptul ca s-a stins unul dintre primii mari patroni de presa din Europa de Est. De cativa ani, Mihai Carciog s-a retras. Elegant si discret. Stia ce urmeaza. Se pregatea de moarte. Si, acum, dupa ce a fost inmormantat crestineste in capela familiei sale din Bucuresti, asa cum de altfel a si dorit, este momentul sa ne intrebam ce a ramas in urma lui.

Atunci cand sicriul cu corpul sau neinsufletit a fost adus de la Viena la Bucuresti, Mihai Carciog a fost depus in foaierul Casei Presei Libere. Era cel mai bun loc. Pentru ca destinul sau luminos a insemnat, de la inceput pana la sfarsit, presa. Presa scrisa si audiovizuala. De altfel, prima redactie a Evenimentului Zilei – cel glorios, care depasea 800 de mii de exemplare vandute zilnic – a fost amplasata tot in Casa Presei Libere. Dar, ironia sortii, catafalcul sau, inconjurat de zeci de coroane de flori, era incadrat de blestemata “secera si ciocanul”. Din patru parti. Basoreliefurile respective erau ramasite ale Casei Scanteii. Plin de umor cum il stiu, Mihai cred ca se prapadea de ras acolo sus, de unde urmarea cum jurnalistii vin sa-si ia de la el adio. (Sorin Rosca Stanescu)

Cititi mai mult pe CorectNews