CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Strategii de mucava: la PSD se varuiesc peretii dupa explozie

2 comentarii / 3270 vizualizări / 27 noiembrie 2014

Conducerea PSD are azi prima ședință de analiză a rezultatului alegerilor, una care ar trebui să fie de maximă profunzime, sau, mai corect, să marcheze debutul unei întregi serii de asemenea analize. Dar, care se anunță, mai degrabă, una a simplelor răfuieli ale unor tabere, dublată de aruncarea, probabil, a unui strat de var peste crăpăturile uriașe produse de explozia din alegeri.

Se vorbește de excluderea din partid a unor lideri care au criticat conducerea pentru rezultatele slabe în alegeri ori suspectați că au făcut non-combat în campanie. Se mai vorbește de un congres ultra-rapid, în dcembrie, deși Ponta nu vrea să audă de asta. Și de o răfuială zdravănă între diversele tabere din partid.
Ca bîlciul să fie complet, avem suplimente de imagine asigurate de procurori: primării și instituții importante din județul lui Dragnea sunt puricate încă de la prima oră, Ecaterina Andronescu dă cu subsemnatul la DNA și cine mai știe pînă diseară ce alte surprize mai vin.

În fapt, la cum se prezintă lucrurile din afară, pare că PSD se îndreaptă spre obișnuita reglare internă de conturi de după fiecare alegeri majore pierdute. Și au cam fost, în ultimii 10 ani…
S-a auzit, cum spuneam, de debarcări și excluderi, dar nu și de măsurile cu adevărat necesare pentru partid.
Se cere capul lui Ponta, dar nu e prea clar care a fost cu adevărat vina lui, din moment ce omul a luat toate voturile care aparțin, de drept, PSD; o dramă ar fi fost dacă s-ar fi plasat sub plafonul respectiv.

Prima și cea mai importantă măsură pe care PSD ar trebui să o ia e una care zace de peste un deceniu, prăfuită, prin sertare.

E vorba de una eminamente doctrinară, stabilirea cărui electorat ar trebui să se adreseze PSD de pe poziția unui partid de stînga modern, pregătit pentru viitor.
În primul deceniu de după revoluție a fost simplu: ca moștenitor al defunctului PCR, PSD era partidul clasei muncitoare, cel care stătea de ”stavilă” venirii moșierilor, preluării fabricilor, disponibilizărilor masive etc.
La începutul anilor 2000, însă, mai ales după mandatul CDR, industria comunistă a cam rămas o amintire, muncitorimea a dispărut într-o bună măsură, a crescut industria serviciilor, s-au înmulțit IMM-urile, capitalismul și-a intrat, ușor-ușor, în drepturi. Greu, dar și-a intrat.
Pe la jumătatea mandatului lui Năstase, ultimul mandat cît de cît cerebral, să-i spunem, s-a pus serios problema redefinirii stîngii și identificarea noului electorat pesedist, mai ales că partidul intrase, în fine, în clubul slocial-democrației europene moderne, după fuziunea cu PSDR. PSD avea și avantajul unui think-tank de calibru, Institutul de Studii Social-Democrate ”Ovidiu Șincai”, cam singurul de pe scena politică autohtonă care chiar lucra, furnizînd studii și rapoarte importante.
Din păcate, intrarea în spirala electorală din 2004 și apoi pierderea alegerilor au îngropat necesara discuție despre reformă doctrinară. Pînă în zilele noastre, am spune.

În locul identificării unui segment electoral corespunzător valorilor stîngii moderne, s-a ales varianta comodă a mituirii alegătorilor prin intermediul baronilor și atîrnarea PSD de votul populației îmbătrînite, pensionarii și șomerii vîrstnici, a doua categorie devenind una anti-UE, pe care o considera responsabilă de lipsa locurilor de muncă.

Un segment electoral numeros – e adevărat – dar lipsit de dinamica necesară reformării țării, în ansamblu.

Din 2004 încoace, PSD nu pare, deci preocupat cum să atragă electoratul ceva mai tînăr, cum să se adapteze noilor vremuri, chiar noilor tehnologii – dacă ne gîndim la incapacitatea folosirii internetului -, cum să dea mesaje moderne către public șamd. Ci, pare preocupat cum să întrețină mașinăriile de vot locale, ținînd la mare preț figuri județene sinistre, care au ajuns să păstorească teritoriul exact ca feudalii, de unde și numele de baroni.
Acum cîțiva ani, fostul greu pesedist Octav Cozmîncă făcea, într-un interviu, o observație pertinentă, chiar dacă de mai mică anvergură: ”PSD se bazează excesiv pe presă, în campanii; ce va face în ziua cînd va rămîne fără presă?”.

Iată că s-a întîmplat ceva mai grav de atît: PSD nu rămîne doar fără presă – mai mult victimă a crizei decît a altor cauze – ci fără baroni.
Ofensiva DNA a distrus în bună parte mașinăria de vot pesedistă și o va face în continuare, pînă cînd fraudarea votului, prin orice mijloace, va rămîne o amintire.

Cum va acționa PSD în noile condiții?
Iată, cu adevărat, o întrebare importantă.
Și cum va învăța partidul să se deschidă către public, în condițiile în care s-a format, în ultimul deceniu, o cutumă ciudată, deloc benefică: aceea potrivit căreia PSD nu poate fi condus de același om mai mult de cinci ani consecutiv.
De ce?
Simplu: pentru că președintele PSD e – nu e clar de ce – obligatoriu și candidat prezidențial. Asta înseamnă că, la victorie, pleacă din partid la Cotroceni, la înfrîngere e debarcat de la șefie, drept pedeapsă. La fiecare cinci ani, adio!
Un soi de pat al lui Procust, un sistem care pare prea puțin interesat de necesitățile reale ale adepților stîngii și prea mult de echilibrul grupărilor aproape mafiote din partid.
De aici tot felul de ciudățenii, cum ar fi alegerea unui lider cu cifra 3 în față la vîrstă peste un partid votat de oameni cu cifrele 6, 7 sau chiar 8 în față.

Adevărata vină a lui Ponta a fost că nu s-a putut ridica mult peste cota partidului, la fel cum o făcea odinioară Ion Iliescu, abia atunci putînd emite pretenții la șefia statului. De unde să găsești, însă, asemenea lider carismatic în PSD odată ce partidul a devenit, de mulți ani, o structură mai degrabă închisă, în care intră, cel mult, traseiști de pe la alte partide?

Fie și faptul că printre criticii acerbi și extrem de vizibili ai recentei înfrîngeri se numără Mircea Geoană, care a pierdut toate alegerile posibile (7 în 6 ani) spune multe despre PSD, credem noi.

Meritul PNL-PDL e, dacă vreți, acela de a fi manifestat deschidere către un candidat din afară, dacă înăuntru se ciconeau de aceeași problemă.

PSD are nevoie urgentă de deschidere către exterior și de identificarea unor figuri carismatice în afară, altfel situația se va repeta iar și iar.
Atît timp cît se va limita la excluderi de operetă, cît va roti la infinit cadrele, cît va încălca grosolan propriul statut și va amîna redefinirea sa doctrinară – fie și printr-o tragere mai spre centrul eșichierului –, atît timp cît nu va învăța să lucreze în alianțe și să împartă puterea, nu are nicio șansă să se integreze în politica mileniului trei, nu lipsită de provocări majore. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. recunosc, un comentariu corect !

  2. In order to make your marks for writing better you have to use http://editingservicereviews.com/ and review everything there

Scrie un răspuns la ro Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998