Succesul AUR nu este un accident și nici un fenomen exclusiv românesc. Este concluzia unui amplu studiu realizat de sociologii Mircea Comșa și Bogdan Voicu pentru Friedrich-Ebert-Stiftung România, care analizează ascensiunea partidului în contextul valului populist ce a cuprins Europa în ultimii ani. Contrar percepției răspîndite, cercetătorii spun că alegătorii AUR nu pot fi reduși la eticheta de „oameni săraci” sau „slab educați”. Explicația este mult mai complexă și ține de neîncrederea în instituții, nemulțumirea față de clasa politică și sentimentul că societatea se schimbă prea repede.

AUR, parte dintr-un fenomen european

Autorii studiului plasează AUR în aceeași familie politică cu formațiuni precum Fidesz din Ungaria, PiS din Polonia, AfD din Germania sau Fratelli d’Italia. Toate aceste partide au cîteva elemente comune: critică vehement elitele politice, se prezintă drept alternative la „sistem”, promovează valorile naționale și privesc cu scepticism instituțiile europene și globalizarea. Din această perspectivă, ascensiunea AUR nu este o excepție românească, ci face parte dintr-o tendință care se observă în aproape toate statele europene.

Mai importantă decît sărăcia este nesiguranța

Una dintre cele mai interesante concluzii ale raportului este că problemele economice nu explică singure succesul partidelor populiste. Mai importantă este percepția oamenilor asupra viitorului.
Cei care cred că societatea merge într-o direcție greșită, că oportunitățile se reduc și că statul nu îi mai reprezintă sunt mai predispuși să voteze partide precum AUR, indiferent de veniturile pe care le au. Cu alte cuvinte, sentimentul de nesiguranță cîntărește mai mult decît nivelul salariului.

Lipsa de încredere, combustibilul principal

Raportul identifică un element comun aproape tuturor alegătorilor populiști: neîncrederea. Nu este vorba doar despre lipsa încrederii în Guvern sau Parlament, ci și în partidele tradiționale, presă și, în multe cazuri, în instituțiile UE. Acest tip de electorat caută lideri și formațiuni politice care promit schimbări radicale, combaterea corupției și înlocuirea vechii clase politice.

Factorii structurali care au pregătit terenul în România sunt mai mulți: guvernarea comună PSD-PNL a eliminat practic opoziția credibilă; USR, primul partid antisistem cu anvergură națională, a cultivat un discurs al neîncrederii în clasa politică fără a-l putea gestiona după ce a intrat la putere; crizele succesive – pandemia, inflația, războiul din Ucraina – au amplificat nesiguranța și oboseala față de establishment. Pe acest teren, AUR a preluat și radicalizat un discurs antisistem deja normalizat de ceilalți.

Schimbările sociale provoacă reacții

Autorii susțin că ascensiunea populismului este alimentată și de schimbările culturale din ultimele decenii. Globalizarea, migrația, diversitatea culturală și modificarea valorilor sociale au fost acceptate de o parte a societății, însă pentru alți cetățeni aceste transformări au creat sentimentul că lumea pe care o cunoșteau dispare. În acest context, mesajele despre familie, tradiție, identitate națională și religie devin tot mai atractive.

Catalizatorii exploziei post-2024

Explozia de la 18% (decembrie 2024) la 35-40% (toamna 2025) este explicată prin convergența a trei factori:
Primul este anularea primului tur al alegerilor prezidențiale de către CCR în noiembrie 2024 – percepută de o parte semnificativă a populației ca o intervenție a elitelor împotriva voinței populare, indiferent de temeiurile juridice. AUR a exploatat sistematic această narativă, canalizînd nemulțumirea antisistem spre simpatii electorale măsurabile.
Al doilea este scorul lui Simion în primul tur al prezidențialelor din mai 2025 – aproape dublu față de următorul clasat – care a transformat AUR dintr-un partid de protest într-o forță cu aură reală de putere, reducînd reticența alegătorilor moderați. Al treilea este colapsul SOS și POT ca urmare a scandalurilor interne și a slabei organizări teritoriale, care a reintrodus în bazinul AUR voturile pierdute în 2024.

Cine votează, de fapt, AUR?

Studiul arată că există anumite tendințe statistice, dar avertizează că nu există un profil unic al alegătorului AUR. În medie, simpatizanții partidelor populiste sunt mai des bărbați, locuiesc în comunități rurale sau în orașe mici, au un nivel mai redus de educație și sunt mai religioși. Totuși, autorii subliniază că electoratul AUR este mult mai divers decît sugerează stereotipurile. Printre votanți se regăsesc foști alegători PSD, PNL sau USR, dar și persoane care pînă recent nu mergeau deloc la vot.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului: electoratul AUR este cel mai omogen și mai stabil dintre toate electoratele analizate. Profilul simpatizanților AUR la orice moment de timp seamănă în primul rînd cu profilul simpatizanților AUR la alt moment de timp – nu cu electoratele altor partide. Aceasta indică un electorat deja structurat, nu un val difuz de protest.

Prin contrast, electoratul USR este cel mai oscilant, PNL prezintă fluiditate post-prezidențiale 2024, iar PSD are momente în care simpatizanții săi migrează spre profilele AUR sau ale indecișilor.
Singurele transferuri interne plauzibile identificate prin analiză sunt între AUR, SOS și POT – partide cu profiluri de simpatizanți aproape identice, ceea ce explică fluxurile electorale în interiorul culoarului suveranist.

Mulți alegători AUR nu sunt motivați în primul rînd de ideologia partidului. Ei votează, deci, mai degrabă împotriva partidelor tradiționale decît pentru un program politic bine definit. Acest lucru explică de ce electoratul populist poate migra relativ ușor către alte formațiuni antisistem, în funcție de contextul politic.

Rolul liderului puternic

Raportul arată că alegătorii populiști manifestă o preferință mai mare pentru liderii carismatici, percepuți ca fiind capabili să ia decizii rapide și ferme. În perioade marcate de neîncredere și incertitudine, personalitatea liderului poate deveni chiar mai importantă decît programul politic al partidului.

Potrivit cercetătorilor, România avea deja toate ingredientele necesare pentru apariția unui partid precum AUR: încredere scăzută în instituții, dezamăgire față de partidele tradiționale, percepția unei corupții persistente și o participare redusă la vot. Pandemia de COVID-19 nu a creat aceste probleme, dar le-a amplificat și a accelerat ascensiunea formațiunilor antisistem.

Concluzia: AUR va continua să crească

Autorii studiului avertizează că fenomenul AUR nu poate fi combătut doar prin etichete sau prin stigmatizarea alegătorilor. Succesul partidelor populiste reflectă probleme reale din societate: neîncrederea în instituții, sentimentul că o parte a populației nu mai este reprezentată politic și dificultatea partidelor tradiționale de a răspunde acestor nemulțumiri. În lipsa recîștigării încrederii publice și a unor răspunsuri credibile din partea clasei politice, baza electorală a formațiunilor populiste poate continua să crească. (Bogdan Tiberiu Iacob)