Uniunea Europeană e zguduită din temelii de scandalul de corupție ”șpăgi din Qatar” și nu e clar pentru nimeni în acest moment cît de adînc s-ar putea ajunge, odată declanșate săpăturile. Dacă e real că ar fi zeci de europarlamentari implicați, e groasă și se poate imagina orice scenariu. De la demisia Comisiei Europene ori dizolvarea ei de către Parlamentul European, pînă la aplicarea planului propus recent de lideri precum Viktor Orban, acela de reformare din temelii a PE și înlocuirea europarlamentarilor aleși prin vot cu unii desemnați de parlamentele naționale. Dincolo de orice, însă, marele cîștigător din umbră se conturează a fi SUA, la un pas să scape de un competitor pe piața gazelor lichefiate livrate la suprapreț UE.

Scandalul de corupție soldat cu arestarea unor figuri înalte de la Bruxelles șpăguite, zice-se, de statul Qatar pentru rezolvarea a diverse probleme, este fără precedent și vine în cel mai greu moment pentru UE, acela al războiului din Ucraina și al blocării, în consecință, a relațiilor economice cu Rusia. Niciodată după război statele europene nu s-au aflat într-o situație atît de grea, niciodată după război cetățenii europeni nu s-au confruntat cu perspective mai negre.

Criza energetică e cel mai teribil aspect, după ce UE a fost nevoită, cu noduri în gît, să renunțe la gazele rusești.
Încă de la începutul anului, însă, americanii linișteau europenii: dacă se ajunge la invazie și interzice gazul rusesc, Qatarul abia așteaptă să vă ajute.
Optimismul și încurajările americane nu s-au împotmolit nici măcar în avertismentele qatarezilor înșiși, care spuneau că în niciun caz nu ar putea suplini integral gazul rusesc. Dar, tot ar fi ceva acolo, deloc de lepădat, asta e drept.

După invazie, negocierile UE cu țara din Orient s-au accelerat; nu vorbim doar de gaze, Qatar fiind extrem de interesat de investiții în Europa, iar europenii interesați de petrodolarii arăbești. O problemă de maximă greutate pentru ei o reprezintă viza de acces în UE, care să permită qatarezilor mișcarea neîngrădită în spațiul european.
Lucrurile păreau să meargă bine.

Qatar solicita UE contracte de livrare solide, pe termen de decenii, iar europenii nu dădeau semne de împotrivire.
De fapt, nu vorbim doar de UE în ansamblu. Germania și-a demarat propriile negocieri cu micul stat arab, mega-furnizor de gaze pe piața mondială. Ca mai mereu, nemții s-au arătat interesați prioritar de propria cămașă.

Pînă și europarlamentari precum Cristian Bușoi s-au înscris în corul susținătorilor relației calde UE-Qatar și ai contractelor solide pentru gaze. Era în curs de rezolvare și dosarul vizelor qatareze.

Pe acest fundal să-i zicem optimist, apar primii nori negri. În media occidentală se înmulțesc materialele despre nenorocirile din spatele organizării campionatului mondial de fotbal din Qatar, întunecînd imaginea țării și a liderilor ei. Fix în timpul World Cup. Curios, dar de problemele organizării campionatului se știa de ani de zile, dar presa externă scria mai degrabă sporadic, iar forurile internaționale care puteau lua atitudine au tăcut mîlc.

După ce articolele denigratoare – nu pe nedrept! – la adresa Qatar au pregătit, voit sau ba, terenul a venit nucleara, prin declanșarea scandalului șpăgilor luate de vicepreședinta PE, grecoaica Eva Kaili, pentru presupus lobby pro-Qatar.
S-a lăsat cu demisii, arestări, percheziții, ”saci cu bani” conform relatărilor cam exagerate ale presei.

Qatarul neagă nervos acuzațiile.

UE se cutremură ca niciodată. Ancheta se extinde și apar informații despre o caracatiță a corupției cît krakenul din legende.
Eurodeputații suspendă urgent dosarele legislative referitoare la Qatar, inclusiv cele legate de liberalizarea vizelor; la fel și legitimaţiile de acces pentru reprezentanţii intereselor Qatarului, suspendate până când anchetele judiciare vor oferi clarificări.

Peste toate, însă, marea problemă e a contractelor pentru gaze. Ministrul german al energiei al economiei, Robert Habeck, susține că scandalul nu ar trebui să împiedice Europa să achiziţioneze gaze naturale din emirat și reamintește că interesul Germaniei este să compenseze pierderea gazului rusesc. Habeck zice că trebuie făcută distincție între cele două chestiuni, corupție și gaze. Ghinion, ar zice un neamț: după ce însuși cancelarul Olaf Scholz s-a dus în Qatar acum câteva luni pentru a negocia gazele, acum s-ar putea vedea obligați să renunțe la tot.

De aici încolo, situația e tip lose-lose pentru UE.

Dacă pune batista pe țambalul corupției, democrația europeană riscă să sîngereze mortal, pe fondul creșterii, oricum, a euroscepticismului.
Dacă decide să smulgă răul din rădăcină, riscă, de asemenea, să șubrezească pe termen lung instituțiile și imaginea bruxelleză de ansamblu.
Comisiei Europene i-a luat ani de zile să decidă curbura castraveților și încărcătorul universal pentru telefoane, dar sacii cu bani negri se umpleau rapid și discret, ar putea fi, bunăoară, unul dintre reproșuri.

Dacă pînă de curînd Europa era groggy, acum e aproape KO.
O situație care convine rușilor, dar și americanilor.
Blocarea negocierilor UE-Qatar vine exact în momentul în care europenii denunțau tăios prețul imens la care SUA livrează gaze lichefiate bătrînului continent.

Scandalul șpăgilor qatareze pentru oficialii europeni care poate bloca importurile de gaze qatareze nu putea fi amorsat decît de cineva care știa exact cum stau lucrurile. Ori, controlul SUA pe Qatar e cvasitotal.

Fără protecția militară a partenerului strategic american, probabil că minusculul stat cu populație mai mică decît sectorul 1, care într-o bună zi a descoperit că stă pe un rezervor de gaze, ar fi fost demult invadat de vreun vecin după modelul Irak-Kuweit.

În Qatar e cea mai mare bază militară americană din Orientul Mijlociu (10.000 de soldați americani), în care qatarezii au investit peste un miliard de dolari, plus că anual cheltuie miliarde de dolari pe înarmare. (Numai în 2014 au plătit americanilor 11 miliarde de dolari pentru echipamente militare). Președinți americani, vicepreședinți, secretari de stat ori ai apărării vin în Qatar și mîngîie statul pe cap, drăgăstos, nici nu e de mirare că emiratul a cam rupt-o cu vecinii Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Egipt ori Yemen. Pe americani par să nu-i deranjeze problemele cu drepturile omului, libertatea presei ori regimul autocratic qatarez, atît timp cît beneficiază de avantaje importante.

Pe scurt, SUA știe tot ce mișcă în regimul de la Doha. Inclusiv traseul șpăgilor pentru oficialii americani.
Nu sunt dovezi, cel puțin deocamdată, că americanii ar fi cei care au detonat scandalul șpăgilor qatareze la Bruxelles, dar sigur e că țara lui Biden e cel mai mare cîștigător de pe urma lui, ca să nu mai spunem că nici Vladimir Putin nu plînge în pumni de necaz. Ba dimpotrivă. (Bogdan Tiberiu IACOB)