În timp ce greii afacerilor imobiliare în frunte cu Gabriel Popoviciu se luptă prin tribunale să trântească un mall peste Piața Obor și parcul Păsărari, cea mai mare zonă comercială din Colentina, mândria Bucureștiului de altădată, a devenit la sfârșitul primului deceniu din mileniul III un biet târgușor înțesat de maghernițe. Lipsă de respect pentru cumpărătoriDin nesfârșitele bătălii ale clanurilor de interese ce-și încrucișază tirurile pe deasupra primăriei sectorului 2, singurii care pierd în continuare sunt cetățenii celui mai aglomerat cartier al Bucureștiului. Ei sunt obligați practic să se aprovizioneze cu alimente și obiecte de larg consum dintr-un spațiu sordid, nedemn de o capitală europeană și care a devenit, grație impotenței edilitare și administrative, leagănul în care s-a instalat infracționalitatea. Micii comercianți care-și desfășoară activitatea în Piața Obor constituiți în Frontul Negustorilor încearcă din răsputeri să-și mențină geșefturile și reprezintă o masă de manevră numai bună în lupta mafioților locali cu investitorii care vor să modernizeze zona. Obișnuiți de ani de zile să vândă marfă de proastă calitate, să-i șmecherească pe clienții neatenți, mulți dintre comercianți se consideră într-un fel stăpânii locului. Pentru ei nu există ideea de progres și civilizație și puțin le pasă dacă vând la tarabe făcute din fibră de sticlă sau din tablă ruginită, pișată de câini. La primele ore ale dimineții vânzătorii se îngesuie pe culoarele strâmte dintre tonetele murdare și scâlciate acoperite cu folii de plastic și PVC. Imitațiile de azbociment, rupte de vânt fîlfâie sinistru și bacovian pe deasupra scăfârliilor. Oamenii au fețele crăpate de ger și silă de viață. Nimic nu pare să vestească apropierea sărbătorilor de iarnă. Poate doar câțiva Moși Crăciuni cât o palmă aninați de o țigancă pe o sârmă, cu care purtătoarea de fuste largi și bălțate încearcă să momească trecătorii. Cineva vinde crengi de brad, iar vis-a vis altcineva vinde gogonele. În acest decor e greu să faci legătura dintre rășinoasele obosite, murăturile translucide și apropierea Nașterii Domnului. Nimic festiv, nimic care să lumineze sufletele cetățenilor încercate de criză. Avem în schimb imaginea clară a lipsei de respect pentru cumpărători, pentru oameni în general.Poliția doarmeÎn zona pietonală din fața magazinului Bucur, oricât te-ai strădui să cauți nu întâlnești picior de om al legii, fie el comunitar sau de la Interne. Se vând în draci, de către ”colorați”, telefoane mobile. La concurență cu facturile fiscale. Nimeni nu pare să le tulbure această adevărată întreprindere pentru că nesimțirea autorităților e mare. Probabil pe frigul ăsta „organele” stau și ele la o cafea sau o șeptică prin birouri, în timp ce traficul de orice se desfășoară la lumina zilei și la nivelul zero al asfaltului. Cum să te simți protejat ca cetățean, când pentru a cumpăra două kile de cartofi trebuie să traversezi prin fauna din fața așa-zisei piețe? Pirandele sunt versate cică. Nu mai flutură ca proastele documentele contabile în alb, ci își ventilează lațele cu o bucată de ziar. Poți să-i zici ceva? Practic, din trei în trei metri ești întrebat dacă nu vrei un telefon. Pe vremuri, nu exista reportaj despre „marili realizări” în care să nu apară cadre filmate în zona Pieței Obor. Așa cum se prezintă astăzi, în pragul anului 2010 aceasta pare o lume decrepită, pierdută definitiv pentru normalitate. (Răzvan Mateescu)