Ambasadorul american la București, Mark Gitenstein, face o mișcare surprinzătoare, în raport cu propria poziție anunțată oficială, și validează, abil, documentele Wikileaks România, a căror reală proveniență este tot mai des pusă la îndoială de presă și de politicienii autohtoni.

Luni, 28 martie, într-un comunicat oficial al Ambasadei SUA la București, se precizează următoarele: „Departamentul de stat nu comentează cu privire la materiale, inclusiv documente confidențiale, care este posibil să fi ajuns în presă. Noi nu ne putem pronunța asupra autenticității nici unui document oferit presei”.

Contactat de jurnaliști, tot luni, Gitenstein se ține tare și refuză, cu îndîrjire, orice comentariu. Pînă aici, o atitudine absolut de înțeles.

Astăzi, însă, prezent la Bursa de Valori București, Gitenstein e întrebat de presă ce a vrut să spună cu expresia ”rață șchioapă” folosită la adresa guvernului român, potrivit unuia dintre documente. Iar diplomatul – surpriză – chiar explică, fără rezerve, ce a vrut cu adevărat să spună la vremea respectiv. „Nu înseamnă că e ceva ilegitim legat de Guvern. Tot ceea ce descriam era ceea ce se întâmpla. Cred că era în octombrie sau în noiembrie 2009, când Guvernul căzuse, dar era funcţional în aşteptarea unui nou mandat al Executivului”, a spus Gitenstein.

Adevărata știre nu e că ”rață șchioapă” n-ar fi o formulă peiorativă, ci că ambasadorul american validează conținutul documentului Wikileaks, în ciuda deciziei anunțate de a comenta în vreun fel asemenea texte. Ceea ce are un impact indirect și asupra celorlalte documente apărute la noi. Dacă ar fi fost consecvent, răspunsul lui Gitenstein trebuia să fie, ”Sorry, am mai spus-o, nu comentez!”.

Ce s-a întîmplat de luni pînă astăzi, în ceea ce privește documentele Wikileaks? Simplu: a început să prindă teren ideea că ele nu sunt documente autentice, ci făcături, eventual ale serviciilor secrete autohtone.

Intervenția lui Gitenstein de azi denotă clar că americanii au interesul ca documentele Wikileaks de România să fie luate în serios. De ce, probabil vom începe să înțelegem peste mai multă vreme. (Bogdan Tiberiu Iacob)