De ziua Americii, la 250 de ani de la Independență, Donald Trump face o mișcare spectaculoasă: cu cîteva luni înaintea importantelor alegeri din toamnă, el relansează tema luptei împotriva comunismului și trage tare, în două discursuri diferite în decurs de 24 de ore, pe pericolul reprezentat pentru democrație de ideologia roșie. Aparent ciudat, pentru că sistemul comunist mai rezistă, oficial, doar în țări precum China ori Vietnam, unde coexistă lejer cu un capitalism ca la carte. De unde ipoteza că aruncînd anatema pe comunism la aproape patru decenii de la căderea URSS și a lagărului socialist, Trump țintește de fapt Partidul Democrat din SUA.

Trump a rostit, pe 3 iulie, la Muntele Rushmore, un discurs conceput oficial ca un omagiu adus fondatorilor națiunii. Dincolo de tonul festivist, discursul conține un segment central care depășește cu mult retorica aniversară: o revenire ofensivă la limbajul Războiului Rece, prin care Trump declară comunismul drept amenințarea supremă la adresa Americii – mai gravă, spune el, decît cele două războaie mondiale, Pearl Harbor sau 11 septembrie. A doua, zi, într-un discurs rostit chiar de Ziua SUA la Washington, el a reluat atacurile la comunism, dar în rîndurile de mai jos vom analiza discursul de la Rushmore.

Momentul nu este întîmplător. Cu doar cîteva luni înainte de alegerile mid-term din noiembrie, relansarea temei anticomuniste funcționează ca o strategie electorală clasică de polarizare: fără să numească explicit Partidul Democrat, Trump construiește un cadru retoric în care orice adversar politic intern poate fi plasat, prin asociere, în tabăra „dușmanului comunist” al Americii.

Cele mai tăioase pasaje despre comunism

Discursul abundă în formulări mărețe, epice, menite să rămînă în memoria publică, tocmai prin duritatea lor. Trump afirmă că, după victoria din Războiul Rece, în Statele Unite ar exista „o resurgență a amenințării comuniste”, alimentată inclusiv de „nou-veniții în țara noastră care îmbrățișează idei total opuse modului nostru de viață”.
Președintele american merge mult mai departe în ceea ce privește gravitatea amenințării resimțite: comunismul, spune el, reprezintă „o amenințare mortală la adresa libertății americane” și „cea mai mare amenințare la adresa țării noastre, inclusiv Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Pearl Harbor sau chiar 11 septembrie”. E clar, nu e zgîrcit cu metaforele.

Retorica ia apoi o turnură explicit religioasă și moralizatoare, Trump descriind comunismul drept o ideologie fără Dumnezeu, ai cărei adepți „nu iubesc religia și nu o vor”, într-un sistem pe care îl acuză că a produs, de-a lungul istoriei, „mai multă moarte și distrugere decît orice alt sistem încercat vreodată”, revendicînd cifra de 100 de milioane de morți doar în secolul trecut.
Punctul culminant al discursului este însă formularea prin care Trump dă marele verdict: cetățenii americani, spune el, pot fi loiali fie lui Karl Marx, fie Americii – „poți fi comunist sau poți fi patriot. Nu poți fi ambele.”

De la retorică istorică la armă electorală

Este exact această ultimă frază care transformă discursul dintr-un exercițiu patriotic aniversar într-un instrument de campanie. Schema pe care o propune Trump – patriot versus comunist, cu excluderea oricărei poziții intermediare – reface, în esență, o schemă similară celei folosite în epoca mcchartystă: cine nu se aliniază necondiționat viziunii despre „caracterul american” riscă eticheta de dușman intern. Mai în glumă, mai în serios, Trump dezgroapă pericolul comunist parcă inspirat de felul cum guvernanții României au scos de la naftalină pericolul legionar.

Deloc întîmplător, discursul face trecerea directă de la tema comunismului la tema electorală, atunci cînd Trump avertizează că republicanii „pot pierde alegerile midterms doar dacă ne permitem singuri să le pierdem”, vorbind de adoptarea legislației Save America Act, care impune vot doar cu act de identitate, cu promisiunea că această mișcare ar asigura dominația electorală republicană pentru o sută de ani. În același pasaj, Trump afirmă, fără nicio ambiguitate, că „Partidul Comunist este format din imigranți ilegali, infractori și toți cei care nu vor să muncească” – o formulare care contopește eticheta de „comunist” cu țintele sale politice preferate, adică imigrația ilegală și criminalitatea.

Este exact mecanismul descris de analiștii politici americani drept „cartea comunismului”: prin extinderea etichetei de comunism dincolo de orice referință istorică sau doctrinară precisă, aceasta devine aplicabilă practic oricărui adversar politic – de la aripa progresistă a Partidului Democrat, la mișcările sociale critice față de administrația Trump, pînă la imigranții recenți asociați, fără nicio dovadă concretă, cu „idei totale opuse” valorilor americane.

O strategie electorală deja testată, nu una nouă

Folosirea comunismului ca etichetă politică nu e chiar o noutate. Trump a recurs constant, în ultimul deceniu, la asocierea agendei democrate cu „socialismul” sau „comunismul”, mai ales în state cu electorat de origine cubaneză sau venezueleană, precum Florida, unde amintirea traumatică a regimurilor comuniste din America Latină face acest tip de discurs eficient.

Ce este nou în discursul de la Mount Rushmore este amploarea dată temei: comunismul nu mai apare ca o mențiune colaterală, ci ca axa ideologică principală a unui discurs prezidențial oficial, rostit la un eveniment simbolic de anvergură națională, cu cîteva luni înainte de un scrutin crucial pentru menținerea majorității republicane în Congres. Este, cu alte cuvinte, un semnal timpuriu – dar deosebit de clar – asupra direcției pe care campania electorală republicană a Congresului o va lua în toamnă: nu o dezbatere pe politici publice, ci o mobilizare pe frica ideologică, construită pe echivalarea, măcar implicită, dintre opoziția democrată și amenințarea comunistă.

În aceeași zi, într-un alt discurs de Ziua Americii, primarul aproape comunist al New Yorkului, democratul Zohran Mamdani, punea problema fix pe dos, amintind stăruitor de rolul jucat de imigranți, în special hispanici, negri sau arabi în istoria SUA, ceea ce devolează fără echivoc că oștile stau față în față. Greu de imaginat pînă nu demult, dar alegerile din SUA redevin o bătălie implicînd o doctrină aproape defunctă, comunismul. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto AI