Ceea ce părea exclus pînă nu demult e la un pas să devină realitate: micuțul Napoleon al PDL, Emil Boc, se duce cu pași mari, din nou, spre șefia partidului ca ”omologul” său spre cea a Franței, după episodul Elba. Și, la fel ca și în cazul împăratului, s-ar putea ca revenirea sa să nu fie de foarte lungă durată. Doar pînă anul viitor.

Buluceală, duminică seară, la PDL, cine să semneze primul lista de susținători ai lui Emil Boc la șefia PDL. Elena Udrea, Roberta Anastase, Baconschi, Turcan și tot așa. Interesant, pînă nu demult se lăsase impresia că Emil Boc nici nu va mai candida, măcar, necum să se vorbească de victoria lui. În ultimele luni, s-a speculat că Băsescu mizează pe Udrea, pe Baconschi, pe Macovei șamd, mai puțin pe actualul lider al partidului. Recent, Cristian Preda mergea chiar pînă la a-l ironiza pe Boc, sugerîndu-i să candideze, mai bine, la primăria Cluj. Cît despre reformiști, aceștia erau ferm deciși să aibă propriul candidat la congres.
Iată că Boc candidează, însă, și toți oamenii președintelui se îngrămădesc, cum spuneam, să își anunțe susținerea pentru el. Au uitat că mai toți se puseseră de acord, în ultima vreme, că e nevoie de aer proaspăt în partid, de schimbare, de revigorare. Acum, mizează pe același om despre care se spune că a prăbușit partidul în sondaje din vina prestației – bune sau rea – din fruntea guvernului.

La fel de interesant, nu se mai aude nimic de candidatura lui Sorin Frunzăverde, considerat un om al vechii gărzi. Duminică seara, e limpede că Băsescu a dat semnalul susținerii lui Boc, iar consecințele se văd deja.
Pe de altă parte, Blaga pare că nu mai e sigur că vrea să candideze. Nici nu ar fi de mirare, să nu uităm că, nu mai departe de anul trecut am avut experiența misterioasei retrageri a lui Cristian Diaconescu din cursa pentru șefia PSD, deși era un mare favorit. Nici pînă acum nu s-a aflat adevărul, dar varianta șantajului cu dosare rămîne cea mai plauzibilă. Nu e exclus ca episodul să se repete la congresul PDL, pentru că scandalul vămilor, bunăoară, a intrat, brusc, într-o suspectă amorțeală. Numai cei care au pîrghiile mari de control știu, însă, ce probe vor fi obținut anchetatorii în ultimele săptămîni și împotriva cui. Probabil că adevărul nu îl vom ști decît peste mai mult timp, dar e de luat serios în calcul ipoteza că toată agitația reformiștilor din partid și indecizia lui Boc au fost, permanent, parte a unui joc abil băsescian, o perdea de fum pentru presă și opinia publică menită să mascheze adevărata opțiune prezidențială, cea pentru politicianul cel mai obedient din istoria post-decembristă, Emil Boc.

În condițiile în care, așa cum estimăm, următoarea perioadă va aduce o îngroșare tot mai spectaculoasă a numărului susținătorilor lui Boc, e greu de crezut că vom asista la o schimbare de guvern după moțiunea de cenzură, prin demisia premierului. Mult mai degrabă, vom asista la o retragere a lui Boc abia după congres, dacă nu cumva și atunci se va petrece doar o remaniere de imagine. (Bogdan Tiberiu Iacob)