Mircea Geoană face un interesant joc dublu: pe de-o parte își aranjează ploile pentru candidatura la prezidențiale, pe de alta transmite tot mai clar semnalul că nu ar refuza o prelungire de mandat ca nr.2 la NATO pentru că, spune el într-o frază cheie, NATO e pe primul loc, politica mai poate să aștepte. Dublul său obiectiv care a început să devină străveziu după ultimele ieșiri în media. explică și meandrele ciudate ale fostului pesedist din acest an, mai exact declarații care se bat cap în cap, destul de nefiresc pentru un lider aflat într-o poziție atît de înaltă.

Să o luăm metodic.

La începutul acestui an, în mai multe interviuri, Geoană a punctat răspicat un aspect de mare importanță: va pleca din postul de la NATO înainte de finalul mandatului lui Stoltenberg sau după plecarea lui, în niciun caz concomitent.

”Chestiunea care nu se poate întîmpla în această toamnă este ca Jens Stoltenberg şi eu, adjunctul domniei sale, să plecăm în acelaşi timp. El pleacă la 1 octombrie. Deci eu, pentru a putea să asigurăm continuitate şi succesiune la vîrful Alianţei, va trebui să plec fie mai devreme, fie mai tîrziu. Ambele variante sunt astăzi pe masă. Nu voi pleca odată cu secretarul general, voi pleca mai devreme, la momentul oportun, sau mai tîrziu, la momentul în care, cu noul secretar general, vom conveni că este momentul să recrutăm un al doilea om doi” spunea el pentru News.ro în februarie.

De aici s-a conturat firesc perspectiva ca Geoană să-și anunțe candidatura la președinție imediat după summitul NATO din iulie, cînd a fost desemnat viitorul secretar general în persoana lui Mark Rutte. În iunie, Dumitru Borțun, președintele Mișcării România Renaște care susține candidatura lui Geoană, spunea public că acesta ar putea să renunțe la funcție după summit-ul NATO de la Washington, același lucru fiind confirmat neoficial și de alți apropiați ai lui Geoană. Ba chiar se specula că Geoană ar putea face marele anunț chiar de la Washington, imediat după summit.

Era absolut logic un asemenea anunț, pentru că Geoană nu poate candida la Cotroceni decît plecînd de la post înaintea expirării mandatului lui Stoltenberg, la 1 octombrie și nu după.

Numai că, surpriză, într-un interviu pentru Antena 3, de la Washington, Geoană anunță răzgîndirea: va lua o decizie despre candidatură abia undeva, la începutul toamnei.

”Mi-am făcut o imagine cu privire la pașii care trebuie să-i facem și pentru a doua succesiune. Prima s-a rezolvat cu Mark Rutte, a doua s-a rezolvat și pentru poziția mea. Voi avea probabil o discuție și cu Mark Rutte pentru a fi sigur că și el este confortabil cu soluția la care ne gîndim, dar, în mod evident, în această toamnă, la început de toamnă, într-o perioadă relativ apropiată, voi încheia mandatul aici. Dar vreau să fiu sigur, așa cum am spus-o de foarte multe ori, că mi-l închei onorabil, cu capul sus și fiind sigur că echipa care vine după noi, vor intra din prima zi în echipă pentru că vedeți ce ritm avem, uitați ce probleme sunt și e nevoie ca NATO să fie condus ireproșabil”, a spus Geoană.

Din acest moment lucrurile par să devină oarecum confuze, pentru că Geoană vorbește despre plecarea lui iminentă de la NATO, dar în paralel strecoară permanent declarații care sugerează contrariul.

Iar un interviu dat ieri postului Digi 24 aproape clarifică lucrurile: Geoană țintește un nou mandat de nr.2 în NATO.

Întrebat despre anunțul candidaturii, Geoană răspunde:

”Un pic de răbdare, vin toate la rîndul lor. Asta înseamnă că mă gîndesc foarte serios la un proiect politic pentru România. Decizie finală și anunț formal, așa cum am spus-o, după ce termin job-ul la NATO. Avem o așteptare, în primul rînd, instituțională. Cinci ani de muncă la vîrful NATO.
Trebuie să predăm ștafeta echipei care vine după noi. Mai am de rezolvat o discuție cu Mark Rutte, cu noul secretar general. Cu liderii importanți ai alianței am avut-o la Washington, la summit.
Suntem clari. Cu secretarul general Stoltenberg, evident că am făcut-o. Mai am de avut o conversație la final de august cu Mark Rutte

și după aceea voi lua o decizie punînd instituția pe primul loc pentru că politica poate să mai aștepte.

Dar instituția este importantă și vrem să facem un transfer de putere, o succesiune pentru numărul 1, pentru numărul 2, impecabilă. Pentru că în vremurile astea complicate, un NATO trebuie să fie întotdeauna pregătit și pus la punct”.

”Vreau să fiu sigur că își va putea alege un număr 2 în cunoștință de cauză, că va putea să știe de la mine direct ce așteptări trebuie să aibă, cum funcționează, cum a mers relația mea cu Stoltenberg, impecabil. Și sper ca și el să-și poată alege un număr 2, femeie, bărbat, din ce zonă, din ce geografie e decizia lui și alianței. Dar obligația mea este să fiu sigur că dau toate informațiile și transferul de putere la NATO se face impecabil, profesionist și în cadența pe care noul secretar general și-o dorește” a mai spus Geoană.

Din cele două interviuri se desprind două observații: prima, că Geoană transmite cît se poate de limpede că pentru el NATO e mai important decît candidatura la prezidențiale. Un mesaj chiar riscant din perspectiva imaginii, am spune, de la un potențial candidat care vrea să scoată țara din criză, dar pune o instituție externă mai presus.

A două observație ține de ciudățenia procedurii la care face referire Geoană.

El, în calitate de om care pleacă din post, a vorbit cu toți mai-marii NATO, inclusiv cu Stoltenberg, despre ”o soluție” de nr.2, și urmează la finele lunii august să discute cu Mark Rutte ”pentru a fi sigur că și el este confortabil cu soluția la care ne gîndim”.
Deci, practic, Geoană ne transmite că undeva, s-a găsit deja un om și rămîne de văzut dacă Rutte e de acord cu el. ”Mai am de rezolvat o discuție cu Mark Rutte, cu noul secretar general” spune el.
Marea întrebare: de cînd propunerea e transmisă unui viitor secretar general nu în contextul discuițiilor de la summitul NATO, ori măcar de către actualul secretar general, ci de către adjunctul de secretar general?
Și de ce l-ar interesa pe Rutte ”cum a mers relația mea cu Stoltenberg”?

Explicația e una singură: acea propunere e chiar Mircea Geoană, iar dacă la finele lui august Rutte o acceptă, anunțul despre candidatură de la ”începutul toamnei” va fi negativ.

Ca să fim și mai clari, mecanismul succesiunii la NATO descris de Geoană e în afara vreunei proceduri, cu atît mai mult cu cît rareori numirile și plecările de secretari generali și de adjuncți au coincis, iar durata șederii pe post pentru ambii șefi nu e limitată în timp explicit, fiind cazuri de adjuncți care au stat și 7-8 ani în funcție, deci nu ar exista un impediment legal pentru ca Geoană să rămînă în continuare nr.2. (Bogdan Tiberiu Iacob)