Filosoful Andrei Pleșu îl apără pe Ion Iliescu în ce privește anchetarea sa pentru rolul jucat în Revoluția din decembrie 1989, afirmînd, într-un editorial din Adevărul, că cei care îl critică pe fostul președinte, devenit ”omul negru”, încearcă, de fapt, să îi reabiliteze pe Ceaușești, deveniți ”mari patrioți”, și fosta Securitate.

Scrie Pleșu despre fostul președinte:

”În vreme ce Ion Iliescu a devenit „omul negru“, fiara diabolică a unei „lovituri de stat“ fatale, şmechere, cu dezastruoase consecinţe (mergînd pînă la asasinat), imaginea cuplului Ceauşescu se profilează, în ultimii ani, tot mai tandru. Au făcut, poate, „unele greşeli“, dar, la bază, erau patrioţi şi au fost transformaţi în victime de o gaşcă de intriganţi criminali, manipulaţi şi manipulatorii. Li s-a confecţionat un proces frugal, nedrept, în sfînta zi de Crăciun, li s-au persecutat familia, colegii de guvernare, memoria. Ginerele prezidenţial (văduv al Zoei Ceauşescu) a devenit vedetă tragică la unele posturi de televiziune, Valentin Ceauşescu vrea să dea statul român în judecată pentru că i-a omorît părinţii. De curînd, am aflat din presă că, la cutremurul din 1977, un tînăr a fost salvat din dărîmături prin bunăvoinţa lui Nicolae şi a Elenei: încă o dovadă că sîntem vinovaţi de o sîngeroasă crimă politică împotriva unor bieţi inocenţi. „Răul“ e în altă parte: la Ion Iliescu(…) Avem în mînă un vinovat adevărat, un monument de perfidie şi trădare de ţară, cel despre care Nicolae Ceauşescu însuşi spunea că e spion sovietic şi că l-ar fi „terminat“, dacă nu s-ar fi opus nevigilenta lui consoartă. O mulţime de inşi, anonimi şi cuminţi sub dictatură, gesticulează acum feroce pe scena bine mediatizată a „anticomunismului“(…)Să ne înţelegem: nu cred că Ion Iliescu e fată mare, nu cred că „şefii“ momentului decembrist au fost nişte îngeraşi puşi pe fapte bune, fără de păcat, fără de greşeală. Dar nu pricep de ce judecata lor se petrece pe fondul unei stranii tendinţe de reabilitare a cuplului dictatorial, ba chiar şi a Securităţii, a unor foşti activişti şi militari, a căror biografie e masiv cuplată la universul totalitar pre-decembrist(…)A lucra, paralel cu această anchetă, la un început de soclu pentru lăcrămoasa monumentalizare al Ceauşeştilor mi se pare nedrept şi ridicol” mai scrie filosoful. (B.I.)