Un eveniment neașteptat confirmă că în subteranele politicii se produc mutații ample în ultima vreme, pe fondul recrudescenței conservatorismului și al prăbușirii globalism-progresismului în opțiunile alegătorilor români. E vorba de un atac dezlănțuit al celui mai important vector de comunicare al PNL, Rareș Bogdan, la adresa unuia dintre cele mai mari simboluri ale liberalismului, Regele Carol l, termenii folosiți fiind de-a dreptul terifianți. Mai grav, atacul lui Rareș lovește prin ricoșeu în Iohannis însuși, a cărui imagine a fost suprapusă propagandistisc peste cea a lui Carol 1 încă de la lansarea lui spre președinția țării. Ceva se întîmplă în PNL, partid care riscă efectiv să nu mai prindă parlamentul în cazul alegerilor la termen.

Ce a scris Rareș Bogdan ieri, pe Facebook:

”Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața, un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului.

Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării.(s.n.)

Dau spre știință și rușine veșnică numele celor ce l-au trădat pe Cuza Vodă: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. D. Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu și care, cu toții, vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I.

141 de ofițeri ai armatei române de la sublocotenenți la colonei au scris lui Carol I, tot în 1866, un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți.

Cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult, Carol I ignoră memoriul,(s.n.)

pe Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal, pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte.
Nu faptul că Al. I Cuza a fost detronat e de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine. După abdicare, Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal, C. Ciocârlan iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, în Austria.
Înainte de a părăsi țara declară: ”Să dea Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!”
Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat.
La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg.
Regele Italiei, Victor Emanuel își exprimă durere și tristețea pentru moartea marelui Domn pe când Carol I n-a trimis niciun mesaj. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, sute de mii de țărani plângându-i moartea cu lacrimi amare și durere adevărată.
Al. I Cuza a iubit din toată ființa sa România pe care a slujit-o cu credință, devotament și loialitate toată viața,

fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală, cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei.”(s.n.)

Să o luăm metodic:

Regele Carol l a fost, în 1866, creația fondatorilor de mai tîrziu ai PNL, în frunte cu Ion C.Brătianu, cel care s-a ocupat direct de debarcarea lui Cuza și de aducerea neamțului pe tronul României.
Pentru liberalismul românesc, mai ales post-decembrist, Carol a fost o veritabilă icoană, simbol al fondării statului român modern și al propășirii țării de pînă la instaurarea comunismului.

În perioada 2013-2014, imaginea primul rege a fost suprapusă abil de propaganda liberală și chiar occidentală peste cea a candidatului Klaus Iohannis, sugerîndu-se că și actualul președinte ar fi un neamț adus pe tron ca să salveze țara din marasm. O rețetă care a funcționat în ambele campanii prezidențiale.

”Există legat de Carol I, dar nu numai de Carol I, mitul acesta al germanului, care înseamnă rigoare, disciplină, organizare, eficiență, exact ceea ce lipsește românului. Sigur că asta a contat într-o bună măsură, într-o măsură apreciabilă, și în cazul lui Klaus Iohannis” afirma, după alegerile din 2014, istoricul Lucian Boia într-un interviu. Paralele între Carol l și Iohannis făcea și presa străină, în frunte cu Frankfurter Allgemeine Zeitung, tot în perioada alegerilor.

Iată cum era văzut Carol l de către liderii PNL:

”Unii conducatori chiar au iubit Romania! Azi se implinesc 105 ani de la moartea celui care ne-a
dus:
– de la 4 la 7 milioane de locuitori
– de la stat vasal la stat independent
– de la țara agrara la tara cu cele mai performante rafinarii din Europa
– de la stat fara moneda nationala la țara cu leu-aur
– de la zero la 3.100 de km de cai ferate
– de la 1.000 km de drumuri la 26.500 km.
Cand Carol I s-a apucat sa construiasca castelul Peles la Sinaia, a fost intrebat de ce face o resedinta regala la doi pasi de graniță, care era, pe atunci, la Predeal. Carol I a raspuns: „Nu stiu pe ce harti vă uitati voi, dar pe harta mea, care include toate teritoriile locuite de romani, Pelesul este in mijlocul țării”.

O postare respectuoasă de pe pagina de Facebook a lui – ghici? – Rareș Bogdan, în 2019.

Acum, Carol l a devenit pentru Rareș Bogdan un individ ”cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult”. Un ocrotitor mizer al unor ofițeri trădători de țară care l-au debarcat pe onorabilul Cuza, deschizînd drumul spre tron prusacului primitiv și definit de ”ură neagră”. O zi ”a infamiei și a trădării”.

Textul devastator al lui Rareș Bogdan are dublu rol: spulberă marele simbol al PNL și îl ridică în slăvi pe Alexandru Ioan Cuza, ”victima” trădării liberale, dat fiind rolul jucat de Brătieni, Rosetti și de alți liberali din ”monstruoasa coaliție”.

Istoria din comunism, trebuie spus, a accentuat enorm imaginea de om din popor a lui Cuza, tocmai în antiteză cu monarhia lichidată de comuniști în 1947. Pentru a îngloda monarhii români, comunismul a pedalat pe imaginea de poporean a lui Cuza, omul care merge prin tîrguri în straie de rînd și se preocupa de ”facturile” umflate ale românilor, prin ocaua sa celebră. Nenumărate legende au construit această imagine, cultivată insistent în școala comunistă, care sărea, oricum peste monarhie, de la perioada Cuza direct la insurecția din 1944.

După revoluție, imaginea lui Cuza a avut un anume reflux tocmai din cauza repunerii în drepturile istorice a monarhilor români. Dar a rămas un simbol important pentru români, cel al domnului atent cu nevoile poporului. Acele nevoi care dau semne de multă vreme că au dispărut de pe agenda actualilor lideri.

Acum, Cuza este brusc propulsat în prim plan fix în dauna celui mai mare monarh de către un vector major de imagine al PNL. Odată cu terfelirea brutală a lui Carol l, e afectată automat, imagologic, și persoana ”urmașului” său Klaus Iohannis, pînă acum un idol al lui Rareș Bogdan.

Nu mai contează că, sub presiunea, probabil, a multor comentarii critice, Rareș Bogdan a ajustat ulterior postarea, ștergînd formularea ”aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult” și eliminînd toate comentariile. A ajustat-o un pic, dar nu a eliminat-o.

Mesajul fusese transmis și el ar putea marca debutul unei replieri strategice pe imaginea unui domnitor preocupat de problemele de zi cu zi ale românilor în dauna unui ”ne-român”, să spunem astfel, importat pe scaunul de conducător al țării.

Vorbind de aroganța prusacului Carol l, liberalul Rareș Bogdan reproduce indirect principalul reproș făcut de români lui Iohannis: aroganța față de popor și de problemele lui.

Un mesaj exploziv, care anunță vremuri și mai complicate pentru președintele prăbușit în sondaje.
Începe abandonarea noului ”Carol” chiar de către ai lui. (Bogdan Tiberiu IACOB)