Moțiunea depusă de Elena Udrea pentru candidatura la șefia PDL conține, printre rînduri, un mesaj cu totul neașteptat de deschidere către unul dintre partidele puterii, dar nu PNL, cum ar fi fost de așteptat, ci PSD. O mișcare cel puțin surprinzătoare, cum spuneam, în condițiile în care Udrea, deși plecată din PSD, a avut în ultimii ani o poziție extrem de dură la adresa social-democraților.

Dacă Vasile Blaga dă semne de apropiere maximă de PNL, Elena Udrea are alte viziuni. În textul moțiunii depuse pentru șefia PDL, ea desființează în termeni categorici PNL, dar are vorbe bune despre PSD, pe care nu vrea să îl mai identifice cu fostul partid comunist.

”PNL și-a pierdut direcţia și a virat spre centru-stânga şi are o conducere autoritaristă și conflictuală al cărui singur scop este acapararea puterii” afirmă Udrea despre liberali.

Cu totul alta e poziția față de partidul lui Iliescu și Ponta, însă:
”PSD este un partid cu care dialogul politic este necesar pentru orice proiect mare de dezvoltare a României. Trebuie acceptat că discursul care califică PSD ca reprezentând stânga post comunistă nu mai este actual şi credibil și este nevoie de o abordare pragmatică care să ofere o viziune comună de acţiune partidelor de stânga și celor de centru-dreapta în ceea ce privește liniile majore de dezvoltare a ţării” scrie Udrea.

Mai mult, pragrafele care urmează consfințesc ceea ce analiștii ar putea considera drept o tragere spre stînga spectrului politic din partea fostului ministru al Dezvoltării:
”Criza economică a readus în atenţie obligaţia statului de a asigura pacea socială şi de a oferi securitate socială mai ales segmentelor de populaţie vulnerabile.
Partidele de stânga au acoperit întotdeauna mai bine această temă majoră de dezbatere publică – sprijinul social al statutului – şi de multe ori chiar au exploatat-o cinic, în folos electoral, supralicitând temerile firești ale oamenilor și dilatând imaginea unor costuri sociale inerente oricărui proces de schimbare.
Noul Partid Democrat Liberal trebuie să vină cu o concepţie pragmatică privind implicarea socială a statului. Această concepţie trebuie să ţină cont de faptul că sunt segmente vulnerabile – cum este de exemplu o mare parte populaţia rurală, populaţia tânără, mai ales femeile – pe care dreapta nu le poate trata doar teoretic, cu politici generale, ci trebuie să le ofere un suport concret, dar în același timp trebuie și o îndrumare pentru a nu fi doar un cost bugetar și un efort transmis în plus pe segmentele active. O concepţie pragmatică vizând politica socială trebuie să privească statul nu doar ca furnizor de ajutor social; statul nu trebuie să-şi ia mâna de pe cei mai nevoiaşi, dar are obligaţia morală de a fi furnizor de oportunităţi, astfel încât să încurajeze competiţia şi implicarea celor mai buni care creează prosperitate economică”. (Bogdan Tiberiu Iacob)