O acuzație extrem de gravă a fost lansată împotriva președintelui României. Este vorba de un tun financiar imobiliar dintre cele mai mari, al cărui cuantum se plasează între 15 și 18 miliarde de euro. Acești bani ar fi fost practic sustrași, în mod fraudulos, cu contribuția majoră a domnului Klaus Iohannis. Profesorul Radu Golban, cel care îi cere azi socoteală președintelui, nu este un personaj oarecare. El e cetățean german de origine română, este doctor în Drept și autor a numeroase cărți de succes și lucrări de specialitate. Întrucât nu este “un penal”, cred că este de datoria celui acuzat să răspundă.
Această dezvăluire cutremurătoare poate fi, în esență, sintetizată astfel: în calitate de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, dar și de primar al Sibiului, domnul Klaus Iohannis a inițiat un proces, judecat tot la Sibiu, prin organizația pe care a condus-o. A cerut ca aceasta să fie recunoscută drept succesoare a Grupului Etnic German, scos în afara legii pentru crime de război la capătul celui celei de-a doua conflagrații mondiale și ale cărei proprietăți au fost confiscate de statul român, conform deciziei aliaților, printr-un decret semnat de Regele Mihai. Aceste proprietăți, în general imobiliare, reprezentau nu numai imobile care au aparținut Grupului Etnic German, ci și imobile confiscate, în mod abuziv și criminal, de la evreii prigoniți și exterminați de naziști. O judecătorie din Sibiu a consacrat această fărădelege prin încălcarea acordului de Armistițiu. După care, câțiva ani mai târziu, la insistențele doamnei Angela Merkel și ale lui Klaus Iohannis, în 2014, Forumul Democratic al Germanilor din România a intrat în posesia acestui uriaș fond patrimonial, extras din avuția publică. Domnul Klaus Iohannis, cu puțin timp înainte să devină președinte, a fost decorat cu Crucea de Fier, cea mai înaltă distincție a statului german. Și, din acel moment, instituțiile statului român plătesc chirie Forumului German pentru utilizarea respectivelor imobile, evaluate de către Ministerul Finanțelor la o valoare plasată între 15 și 18 miliarde de euro.
Aceasta fiind istoria pe scurt, astfel cum este ea relatată de dr. Golban, ne așteptăm, firește, ca președintele Klaus Iohannis să dea un răspuns. Până atunci, îmi permit să ofer eu însumi câteva detalii.
La sfârșitul anului 2014, eram alături de Klaus Iohannis în campania sa electorală, fiind unul dintre cei mai activi promotori ai departamentului său de comunicare publică. De altfel, mi-am adus o contribuție majoră în elaborarea întregii strategii. Spre surprinderea mea, în ceea ce privește comunicarea în mediul electronic, domnul Klaus Iohannis mi-a spus că de acest domeniu nu se va ocupa partidul, ci cu totul și cu totul altcineva. Ca să fiu sincer, am crezut că există un grup specializat la Sibiu responsabil cu această sarcină. Zilele trecute, în urma unei dezvăluiri detaliate, argumentate și probate făcută în presă, am descoperit cu uimire că serviciul de comunicare publică în spațiul electronic a fost asigurat de un departament SRI. Extrem de grav. Încă un motiv ca domnul Klaus Iohannis să dea explicații. Ca de altfel și domnul Hellvig, care ar trebui să infirme sau să confirme această dezvăluire. Și iată ce a urmat.
Cu circa două luni înainte de alegerile prezidențiale, pe blogul profesorului Radu Golban, au apărut primele informații privind uriașul tun imobiliar tras de Klaus Iohannis împotriva statului român. Nu numai că nu l-am crezut pe Radu Golban. Nu numai că nu m-am aplecat suficient de atent asupra dovezilor prezentate de acesta. Dar, mai mult decât atât, m-am și certat cu el, riscând să pun astfel capăt unei prietenii trainice. Pe care, de altfel, amândoi am și suspendat-o o vreme, fiind pe baricade diferite și trăind fiecare, o perioadă, cu adevărul lui.
Iată însă că, astăzi, dr. Golban revine în forță cu argumente noi, detaliate și temeinice la care domnul Klaus Iohannis, de astă dată în poziția de președinte al României, refuză cu obstinație să răspundă. Acest refuz este extrem de suspect și se poate afirma, fără a exagera, că e pur și simplu scandalos. De aceea am decis ca, la rândul meu, să îi solicit lui Klaus Iohannis un răspuns.
Merit atâta lucru pentru ajutorul substanțial și total dezinteresat pe care i l-am dat în campania electorală. Merit atât lucru pentru buna-credință pe care am dovedit-o în raporturile cu el.
Dar important nu este dacă eu merit sau nu un răspuns. Merită un răspuns etnicii germani care cred că sunt de bună-credință și nu s-ar putea simți confortabil știind că au dobândit proprietăți ale unei organizații criminale, declarată, în plan internațional și național, ca atare, și că o parte dintre acestea au aparținut evreilor deposedați de bunuri și uciși cu sânge rece. Merită un răspuns cetățenii României care trebuie să știe că au pierdut, în urma demersurilor președintelui Klaus Iohannis, un fond uriaș imobiliar pentru care, din 2014, plătesc chirie. Merită un răspuns și aliații noștri euroatlantici care au fost înșelați prin călcarea în picioare a acordului de Armistițiu.
Vedeți dumneavoastră, domnule președinte Klaus Iohannis, se întâmplă uneori ca tăcerea să nu fie de aur. Ci de tinichea. Aveți cuvântul! (Sorin Roșca Stănescu)