În timp ce Antonescu se luptă de zor cu proprii subalterni politici, în spatele său scoate tot mai mult capul la lumină un lider cu ambiții mult mai mari decît rolul jucat în ultimii trei ani, l-am numit pe Călin Popescu Tăriceanu. O mișcare ce nu poate fi întîmplătoare și care ar trebui să îi dea serioase dureri de cap lui Crin, pentru că examenul alegerilor locale poate fi, în caz de eșec mai mult sau mai puțin parțial, un prim mare pas către debarcarea sa politică.

În interviul acordat ieri B1TV, premierul Ungureanu a alocat o felie generoasă de timp fostului premier Tăriceanu, despre care a vorbit pe larg, și încă în termeni extrem de politicoși: ”Este un om, de la care şi eu am învăţat foarte mult, îl consider că a fost un bun prim-ministru, că a fost un om de-o prezenţă, cu o prezenţă publică impecabilă, este un model de politeţe, pentru mulţi din PNL, şi model de judecată cumpănită”.

Ungureanu a lăsat impresia că încearcă din răsputeri să banalizeze conflictul său de odinioară cu Tăriceanu, în urma căruia și-a pierdut postul de la MAE, și că e gata să șteargă povestea cu buretele, în numele unei apropieri viitoare. ”Hai să spunem că suntem doi oameni maturi, care putem trece, deşi ne vedem foarte rar, putem trece peste chestiunea aceasta, în aşa fel, încât o relaţie între doi oameni maturi să nu fie impietată”.

Foarte ciudat, deschiderea lui MRU vine în urma unor atacuri extrem de tăioase ale fostului premier, care ar fi meritat ceva mai multă atenție. Pentru că nu e vorba de obișnuita flecăreală politica de zi cu zi, gen comentarii la poza lui Boc dezbrăcat. Ci de critici de substanță, venite din partea unui lider politic cu viziune de viitor.

Astfel, în urmă nu cu multe zile, Tăriceanu i-a transmis actualului premier o scrisoare în care îi cerea să își restrîngă substanțial proiectele politice, pornind de la premisa de bun simț că Ungureanu nu e un premier cu un program validat de către electorat în alegeri, ci unul adus pe ultima sută de metri pentru a repara gafele lui Boc și imaginea PDL.

”În mod concret, ma refer la tendinta de a anunta, cu o anumita lejeritate, initiative politice importante care vor avea consecinte pe termen mediu si lung, chiar si asupra generatiilor viitoare. Amintesc, in acest sens, regionalizarea sau privatizarile in domenii precum resursele naturale si energia care par a fi facute in pripa, cu o lipsa flagranta de profesionalism, fara a cantari atent interesul generatiilor viitoare si fara a urma o strategie clar enuntata de protejare a interesului national.

Tot aici trebuie mentionat faptul ca politici economice vitale pentru viitorul Romaniei, precum nivelul salarizarii personalului bugetar sau cota CAS, sunt tratate acum dintr-o perspectiva care mi se pare a fi politicianista, care poate ajuta PDL in momentul alegerilor dar care nu tine cont de faptul ca eventuale erori comise acum ar putea avea efecte pentru multi ani si vor trebui corectate de Guvernele viitoare.
Consider ca astfel de initiative, ar trebui sa tina de resortul unui Cabinet rezultat in urma alegerilor, cu deplina legitimitate politica si numai dupa ce ele vor fi prezentate in fata electoratului, prin competitia intre programe de guvernare bine structurate, care vor fi supuse unei dezbateri publice riguroase, in campania electorala” scria Tăriceanu.

Într-adevăr, fostul premier a sesizat perfect călcîiul lui Ahile în cazul lui MRU: ambiții foarte mari, în absența minimei legitimări politico-electorale. Un cabinet de tranziție, precum a fost și al lui Stoloja, nu poate decît să se limiteze la administrarea țării cît mai eficient pînă la alegerile care ar aduce un guvern cu autentică susținere populară. Provizoriul MRU, în schimb, pare că vrea să rezolve probleme epocale pe zeci de ani de aici încolo. (Și să reformeze DEX-ul inventînd cuvinte precum ”replicabil”)

O fi premierul încurajat de mesajul băsescian, potrivit căruia va fi premier și după alegeri, dar fără a trece, personal și în fruntea unei echipe, cu un program asumat, prin focul votului, MRU nu poate fi decît un simulacru de politician, o plombă temporară în asfaltul economiei găurit de pedeliști.

A urmat atacul lui Tăriceanu de la Sinteza zilei, în care a arătat că privatizările guvernului Ungureanu sunt făcute în pripă și cu lipsă de profesionalism.

Alt atac a venit pe blogul propriu, acolo unde Tăriceanu critică planurile de a se plafona la 15% despăgubirile pentru proprietarii deposedaţi abuziv de bunurile lor în timpul regimului totalitar comunist şi faptul că Guvernul PDL propune ca „despăgubirile” să fie eşalonate pe 10-12 ani.

Pentru MRU, asemenea critici sunt foarte grele, pentru că vin dinspre dreapta autentică, iar premierul se revendică tot mai vîrtos drept liberal pur-sînge. Și nu întîmplător.

Atacurile lui Tăriceanu au însă, pe de altă parte, darul de a limpezi, credem noi, anumite nebuloase politice. S-a speculat intens în ultima vreme că proiectul unui nou partid al lui MRU ar viza desprinderea unei aripi a PNL nemulțumite de actuala conducere. Cum cei mai nemulțumiți liberali sunt, însă, grupați în jurul lui Tăriceanu, s-a vehiculat ideea că aripa în cauză ar putea bate palma după locale cu MRU în cadrul unui nou partid.

Numai că ultimele poziții ale acestuia denotă alte intenții. Tăriceanu începe să îmbrace flamida pretendentului la tronul lui Crin, profitînd și de valul nemulțumirilor din partid față de modul dictatorial în care acesta conduce și care amenință să devină tsunami.

Incidentele de la PNL București au șocat membrii partidului, electoratul bucureștean, dar, mai ales, au arătat că Antonescu se plasează din proprie inițiativă în opoziție și cu interesele liberale și cu cele ale USL, în ansamblu. Faptul că a bătut în retragere în fața dîrzeniei lui Chiliman după ce lăsase impresia unei tranșări rapide a disputei arată și că liderul PNL începe să simtă, pentru prima dată, frica.

Un scor insuficient de bun la locale poate fi începutul sfîrșitului, un scor similar în toamnă va fi cu siguranță sfîrșitul.

Ultimele achiziții parlamentare ale PNL din tabăra ”corupților” și ”incompetenților” pedeliști sugerează altceva decît intenția lui Antonescu a-și crește cota în raport cu PSD, așa cum cred unii analiști.

În fapt, Crin pare că dorește să se întărească personal, în perspectiva unei bătălii pe care urmează să o dea curînd în interiorul propriului partid, motiv pentru care acceptă la grămadă tot felul de neaveniți pe care nici PDL nu mai dă doi bani. Niște neaveniți gata, însă, la nevoie, să întoarcă serviciile celui care le-a semnat transferul. O manevră politică departe de a ajuta imaginea PNL, în ansamblu și de a-i spori șansele la viitoarele alegeri. (Bogdan Tiberiu Iacob)