”De cîteva zile, îmi dă tîrcoale o întrebare: de ce nu începe procesul lui Călin Georgescu? De vreme ce acuzațiile formulate de procurori sunt atît de precise, cu trimiteri la articole și alineate de lege, înseamnă că totul ar trebui să se deruleze în ritm alert. Într-o lume evoluată, justiția nu-și permite să se joace cu propria imagine și cu imaginea țării, pretîndu-se la o farsă. Dar se observă cu ochiul liber discrepanța dintre gravitatea acuzațiilor și decizia instanțelor de a-l pune pe Georgescu doar sub control judiciar. Oare în cazul lui s-a evaporat bănuiala c-ar putea distruge probe ori influența martori? Nu s-a gîndit nimeni c-ar fi posibil să fugă din țară? În situații mult mai mărunte s-a apelat măcar la arestul la domiciliu. De ce se bucură Călin Georgescu de un regim preferențial? Cum se explică diferența uriașă între identitatea publică de pretins infractor periculos și felul în care e tratat, cu zeci de mănuși, de justiție?” se întreabă, în ”România literară”, intelectualul Mircea Mihăieș, cu un aer de panică.

Acesta e intrigat că pînă și controlul judiciar aplicat fostului candidat e unul subțire:

”Concluzia e că, de fapt, în afara dreptului de a pleca din țară, Marele Pericol Public, cel care amenință însăși soarta României poate face tot ce-i trece prin cap. Inclusiv să se vadă cu presupușii săi complici (apropo, nici pînă în clipa de față nu se știe unde se află omul înarmat pînă în dinți, Potra), să dialogheze cu politicieni înscriși în cursa prezidențială ori să dea interviuri – cum e și cel cu Tucker Carlson, o mostră de imbecilitate care ar merita o analiză separată. Mai mult: el beneficiază pentru o mare parte a populației de rolul de king-maker. E greu să scoți din mintea multora convingerea că viitorul președinte al țării va fi cel pe care, printr-un gest ce îmbină atributele papalității și cele ale monarhiei absolutiste, îl va atinge pe creștet Mesia de TikTok” mai scrie Mihăieș.

Care încheie într-o notă la fel de panicardă, profețind că Georgescu va cîștiga într-un fel sau altul dacă nu e condamnat:

”Cetățeanul Georgescu s-a întors în insignifianța lui de personaj kitsch, de semidoct cu aspirații astrale. Georgianismul și georgeștenii însă au rămas. Prin urmare, el nu e decît manifestarea întîmplătoare și isterică a unei boli care ne roade în străfunduri.

Toate acestea nu explică de ce, la cinci luni după ce a aruncat țara în aer, personajul n-a fost încă judecat măcar în prima instanță. Refuz să cred că actul de justiție nu e decît un joc pervers menit să escamoteze, la instigarea puterii, un spectacol grotesc. Ne-am familiarizat demult cu conjurația politicienilor. De bine, de rău, încă reușim măcar s-o domolim, dacă nu s-o controlăm cu totul, prin puterea votului – atîta vreme cît acesta va mai conta. Dar dacă există și o conjurație a magistraților, înseamnă că suntem pierduți. Și că, în ciuda gesticulației calpe a autorităților, revenirea lui Georgescu (oricum se va numi el) e garantată”. (B.T.I.)