CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Teoria si practica painii

0 comentarii / 1329 vizualizări / 13 octombrie 2013

Pentru cea mai saraca populatie a Europei, painea este, de la distanta, cel mai important produs de baza. Asa se explica de ce romanii consuma, in raport cu ceilalti cetateni ai continentului, proportional, cea mai mare cantitate de paine. Alaturi de circ, populatiei Romei antice i se oferea paine. Cu paine si circ era tinut echilibrul imperiului. In Romania, Guvernul a decis reducerea TVA la paine. Ceea ce ar trebui sa se vada, cumva, in buzunarul cetateanului. Si, altcumva, in visteria statului. S-a procedat insa cu o jumatate de masura. Extrem de periculoasa.

Teoria si practica painii incep de la pret. Deci de la capacitatea painii, ca produs, de a asigura subzistenta cetateanului. Iar practica inseamna nimic altceva decat mecanismele financiare puse in miscare pentru a realiza acest lucru. Mecanisme sustenabile. Calcule care sa reziste in timp. De natura sa asigure si paine mai ieftina, dar si capacitatea statului de a colecta impozite. Este pregatit Guvernul Romaniei sa faca fata acestei provocari?

Reducerea TVA la paine nu inseamna automat o paine mai ieftina pentru cetatean. Sunt destui fabricanti de paine care, cunoscand acest proiect, au marit in prealabil pretul ca sa aiba de unde sa-l scada mai tarziu. Mimand o ieftinire. Alte procente din reducerea de TVA se pierd pe drum in tot ceea ce inseamna componentele financiare ale painii pana cand aceasta, in forma materiala, ajunge pe raft. Pericolul ca, in final, cetateanul sa nu se aleaga cu o paine mai ieftina, iar statul sa piarda din incasari este extrem de mare. O masura buna se poate transforma intr-un rezultat rau. Ce e de facut?

Vor spune unii si altii ca eu, un amator, ma amestec unde nu-mi fierbe oala. Si unde nu ma pricep. Sunt eu un sofisticat analist economic? Sau financiar? Nicidecum. Si totusi, iata ca logica formala ma face sa vad, cred eu mai limpede decat “redutabilii” finantisti, cum arata padurea fara sa ma orbeasca lumina copacilor.

Evaziunea fiscala la capitolul paine, estimeaza toti specialisti in domeniu, se ridica la circa un miliard de euro. Pe an. O suma imensa. Ce ar fi ca ea sa fie redusa macar la jumatate? Ce ar trebui facut? O solutie cat se poate de simpla o identificam daca ne uitam la practica altor state din UE. Cum procedeaza ele? Simplu. Fiecare paine este timbrata. Cu un timbru, evident, comestibil. Dar si vizibil. La orice control de rutina, painea netimbrata poate fi imediat identificata, iar negustorului sau, dupa caz, fabricantului, ori si unuia si altuia, li se pot intocmi dosare de evaziue fiscala. Se pune insa intrebarea: oare timbrarea painii si reducerea evaziunii nu sunt de natura sa scumpeasca pinea la raft? Tot ce se poate. Dar daca totul este sub control, scumpirea nu poate fi mai mare, ci semnificativ mai mica decat reducerea de TVA.

Sa ne mai uitam o data in jur, sa spunem la politica Frantei in domeniul painii. In Franta exista bagheta. Asa-numita paine a saracului. La noi ar putea fi franzela. Painea saracului in Franta este neimpozitata. De ce nu am face si noi la fel?

In felul acesta, fara sa fi mare specialist si, in acelasi timp, fara sa risti sa-ti bata obrazul vreun ministru ca te bagi unde nu te pricepi, prin cateva rationamente simple de logica formala si simpla luare in calcul a experientei altor state, romanii ar putea sa se bucure de o paine mai ieftina. Iar statul de mai multi bani la buget. Ca sa nu mai spun ca, in final, inspectorii fiscali, politistii, procurorii si judecatorii ar putea avea mai putina treaba. Si, avand mai putina treaba, si-ar puntea face, cum se spune la noi, treaba mai bine. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *