Supranumită, la scurt timp după revoluție, „Țepia” sau „țara țepelor”, România ocupă azi locul 8 în lume și 3 în Europa în topul țărilor cu risc de încetare a plăților, fiind considerată de investitorii străini mai periculoasă din acest punct de vedere decât state precum Venezuela sau Pakistan.

Unii au spus, cu umor mioritic, că adevărata țară a tuturor posibilităților este România și nu America, referindu-se în parte și la „ingineriile” financiare care au adus în pragul disperării milioane de români. Dincolo de țepe de anvergură date de societăți de întrajutorare tip Caritas sau fonduri de fnvestiții există țepele mici și mijlocii în care inventivitatea românească a avut un cuvânt greu de spus. Și înainte de decembrie 89 existau țepari, fieful lor era considerat perimetrul cuprins între străzile Smârdan, Lipscani și Covaci. Aici se vindeau blugi sigilați în țiplă, care aveau un singur crac, parfumuri de firmă umplute cu apă (inclusiv sprayuri umplute cu aer comprimat), inele din aur „de clanță”, care cocleau după 3 ore de purtat. ”Băieții” puteau face rost de absolut orice, chiar și de proteze cardiace, dispozitive imposibil de găsit pe vremea lui Ceaușescu sau de medicamente rare. Specialiștii în arta înșelăciunii posedă abilități de comunicare și se pun ușor în pielea personajului pe care vor să-l ducă de nas, astfel încât, solicitarea sumelor de bani să pară normală în schimbul produselor sau serviciilor oferite de ei. Țeparii sunt în pas permanent cu progresul tehnologic pentru a deveni credibili și a-i impresiona pe naivi, se îmbracă la modă și au un cult pentru noutățile apărute în presă.

Limonadă contra țânțarilor

O țeapă care funcționează perfect în sezonul estival, încurajată de faptul că în comunele limitrofe Bucureștiului, primăriile nu acționează cum ar trebui împotriva țânțarilor, este cea a falșilor lucrători la dezinsecție. Există indivizi care-și oferă serviciile, în schimbul a câtorva zeci de lei, dar, care în realitate, în loc de insecticid folosesc o soluție de apă chioară. „Noi nu putem sta afară, seara, din pricina țânțarilor, se plânge o locuitoare din zona Băneasa-Pipera. Sunt roiuri de insecte, îți intră în ochi în gură, te pișcă, de te înnebunesc. Nu putem scăpa de ei. Cred că Primăria orașului Voluntari, de care aparținem, trebuia să rezolve această problemă, țânțarii transmit boli grave, avem copii, dar nu interesează pe nimeni, nu răspunde nimeni de asta. Au venit, însă, niște indivizi în halate albe, care, cică, omoară țânțarii. La o curte ca a mea, de 200 de metri pătrați, mi-au cerut 100 de lei. Am dat banii, sperând că se va rezolva problema. Mi-au spus că-mi fac o reducere, dar fără chitanță. Iar de țânțari n-am scăpat!”

Traficanți de oale și ulcele

În parcările hipermarket-urilor își fac veacul, zilnic, tot soiul de indivizi care încearcă să stârnească mila clienților, cu așa-zisele liste de subscripție pentru familii nevoiașe sau copii cu probleme grave de sănătate. Încercând să fotografiem un astfel de personaj ori să cerem detalii privind autenticitatea cazului expus și destinația banilor primiți, ne-am lovit de refuzul ferm al acestuia, chipurile, el e anonim și vrea să facă o faptă bună. Tot în parcările marilor supermarketuri din București cetățenii neatenți mai pot fi țepuiți de cei care vând celulare, periuțe de dinți (3 la preț de una, dar, care costă mai mult decât în magazin) sau de vânzătorii de oale suedeze, care cer pe un set de tingiri 12 milioane de lei vechi!

Escrocherii cu morți

Una dintre cele mai spectaculoase escrocherii, pusă la cale de un grup infracțional din capitală, își făcea veacul chiar în sediul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici. Indivizii intrau în instituție, apoi în toaletă se îmbrăcau cu halate de medici, ieșeau în holul principal și se adresau unor persoane venite să recupereze cadavrele rudelor decedate. Așa-zisul medic legist îi cerea omului îndurerat, pentru scoaterea mortului din INML și completarea unor „acte”, o sumă de 7 milioane de lei vechi, fără chitanță (pentru că altfel, chipurile, ar fi trebuit să plătească 12!). După ce-și luau banii, escrocii intrau din nou în toaletă, se schimbau și ieșeau pe poarta principală fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Gruparea a fost anihilată de poliție la începutul anului trecut.

A vândut Parcul Central din Brașov

Un brașovean a reușit uluitoarea performanță de a vinde Parcul Central din localitate și Cimitirul Eroilor sovietici. Mihai Clipea, supranumit regele neîncoronat al escrocilor și-a petrecut mai mult de jumătate din viață prin pușcăriile patriei. A „debutat” în 1978 când a reușit să păcălească asistentele Spitalului Județean din Târgu-Mureș, promițându-le că le va aduce covoare persane, lucrate manual. Pasionat de „falsul intelectual”, Clipea se dădea când procuror sau avocat, când funcționar al aparatului central de stat sau ofițer de securitate. Era un talent înnăscut. Așa a izbutit, la începutul anilor 80 să convingă un om de afaceri german, care era interesat să cumpere terenuri în Brașov că i poate vinde chiar… Parcul Central. Clipea s-a dat drept „director în primărie” și l-a dus pe client să semneze actele într-un birou al Școlii Populare de Artă. Pentru a pătrunde în clădire, escrocul a mituit-o pe femeia de serviciu cu …o mătură nouă și frumoasă! Clipea a primit câteva sute de mărci germane avans și a dispărut în ceață.

Țeapă cu mașini de cusut

Afacerea mașinilor de cusut Singer a funcționat ani buni în România și dacă nu ar fi vizat domeniul infracțional, ar fi meritat un premiu pentru inventivitate. Escrocii dădeau anunțuri la mica Publicitate precum că ar dori să cumpere astfel de obiecte originale, oferind sume mari de bani. Cel care ar fi avut o astfel de mașină se adresa „cumpărătorului”. La capătul celălalt al firului o voce amabilă îi răspundea că firma ar fi interesată de acest lucru, pe care ar oferi 20.000 de Euro, însă din respectiva serie de mașini există două bucăți, frate și soră, iar că ei ar dori să le aibă pe ambele. „Chiar anul trecut găsisem pereche acestei mașini, însă proprietarul se ține tare și nu vrea să vîndă obiectul. Vă dăm un număr de telefon, poate aveți mai mult noroc. Dacă ni le aduceți pe amândouă vă putem da pe ele 35.000 de Euro.” Omul suna și dădea peste niște bătrânei foarte amabili care, într-adevăr, mai aveau acea mașină de cusut și se ofereau s-o vândă pentru 5000 de Euro. Clientul, înnebunit după câștig, își făcea socoteala: dacă dă 5000 de Euro de la el și mașina lui veche Singer, scoate 30.000 de Euro. Așa că, dădea fuga să cumpere „perechea”. În realitate, plătea 5000 de Euro pe un fier fără valoare, pe care îl cumpăra, de fapt, tot de la cei pe care-i contactase inițial. Asta, da, afacere! În acest caz, țeparii speculau la maxim lăcomia clienților care se și vedeau dând un „tun” cu o investiție minimă.

Tele-țeapa prepay

Una dintre primele escrocherii „tehnologice” care se baza tot pe dorința unora de a obține câștiguri nemeritate și imediate a fost cea a cartelelor prepay. Mai mulți cetățeni, amatori de premii, au căzut în plasa unor indivizi care îi apelau pe telefonul mobil și le cereau să le comunice codul cartelei reîncărcabile (de cel puțin 20 de euro), anunțându-i că sunt fericiții câștigători ai unei promoții făcută de o firmă de telefonie sau electronice. O șmecherie asemănătoare a fost pusă la cale de niște indivizi care se dădeau drept lucrători vamali și îi anunțau pe interlocutori că una dintre rudele lor e reținută la graniță. Escrocul îi indica victimei să cumpere o cartelă reîncărcabilă și să-i dicteze codul prin telefon.
(Răzvan Mateescu)