Este din ce in ce mai clar ca intreaga tevatura de la Curtea Constitutionala a Romaniei va ramane intre paranteze. Din pacate. Daca acolo nu se va lua o decizie ferma, in sensul validarii ori invalidarii referendumului, atunci cartoful fierbinte, transformat in minge de foc, se va intoarce de unde a plecat. Adica in Parlamentul Romaniei. Unde va fi luata o decizie finala privind demiterea lui Traian Basescu. Care nu e greu de ghicit. Numai ca legitimitatea demiterii, in exterior cel putin, va fi mai mica. Iar costul mai mare.
Cand exista o problema de tip constitutional, ideal este ca ea sa fie rezolvata cum scrie la Legea fundamentala, in interiorul celei mai autorizate institutii. Care este Curtea Constitutionala a Romaniei. Indiferent de componenta ei, atat de discutabila din punctul de vedere al pregatirii in materie a unor judecatori ori a afilierii politice a acestora. Afirmatia de mai sus este atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern. Asa cum e, Curtea Constitutionala este sau ar trebui sa fie mai credibila pentru cetatenii Romaniei decat prima scena politica a tarii, care este Parlamentul. Iar in statele Uniunii Europene, unde curtile constitutionale nu sunt alcatuite in baza unui algoritm politic, institutia este de-a dreptul sacralizata. Dar de ce cred eu ca nu Curtea Constitutionala va solutiona, in cele din urma, acest diferend al validarii ori invalidarii referendumului?
Daca nu s-ar fi intamplat cate s-au intamplat in ultimele zile, tot aveam nenumarate motive de scepticism. Si nu ma refer aici la disputa teoretica. La interpretarea stricta a actelor normative, incepand cu Legea fundamentala, in functie de care poate fi apreciat cvorumul, pentru a se ajunge la concluzia daca a fost sau nu indeplinit pragul de 50 la suta plus unu. Si nici la maniera in care Curtea ar putea interpreta sau ignora boicotul facut de PDL si de presedintele suspendat, care au exercitat presiuni asupra cetatenilor ca acestia sa nu se prezinte la vot. Boicot care a contravenit cel putin spiritului Legii referendumului si deciziei CCR legata de organizarea acestuia. Dar insusi algoritmul politic, in baza caruia s-a stabilit componenta CCR, se poate transforma, in acest caz, intr-un blestem. Pentru ca, efectiv, nu exista o majoritate politica de 6 la 3. Ar putea exista, in schimb, o majoritate profesionala care sa bata algoritmul politic? Extrem de greu de presupus, de vreme ce destul de multi judecatori ai acestei inalte institutii, dincolo de studiile lor juridice, nu sunt de fapt in niciun fel specialisti in drept constitutional. In frunte chiar cu presedintele Curtii, Augustin Zegrean, care este mai degraba activist PDL decat jurist. Iar peste aceste realitati suficiente, pentru a bloca o decizie, iata a fost turnata o cantitate consistenta de gaz pe foc. Prin incalcarea de catre Zegrean a procedurilor interne ale Curtii. Practic, a legii in baza careia Curtea functioneaza. Pentru prima data in istorie, in Curte, exista o schisma, care este publica si, mai mult, anterioara unui verdict.
In aceste conditii, presupun ca ne vom intoarce de unde am plecat. In Parlament. Care indiferent ce decizie va lua, va fi contestata de adversari. Intern si extern. Romania sta pe un butoi de pulbere. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews