CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Teribilele mistere ale unor partide mioritice

0 comentarii / 1350 vizualizări / 5 septembrie 2014

Peste cîteva săptămîni, se va declanșa din nou povestea interminabilă a fraudelor comise de politicieni în privința alegătorilor. Pe de-o parte, vom avea, ca de obicei, jenantul număr oficial de 18,5 milioane de alegători la o țară care scade încontinuu în ultimele două decenii de la cifra de 22 de milioane de cetățeni. Pe de alta, vor apărea clasicele scandaluri pe tema capacității stranii a unor neica nimeni de a strânge cele 200.000 de semnături necesare candidaturii prezidențiale.

Și, ca întotdeauna, semnalele de alarmă ale presei vor rămîne fără niciun rezultat. E de-a dreptul caricatural să-l mai urmărești, în aceste condiții, pe Liviu Dragnea acuzîndu-l pe Iohannis că l-a frustrat pe Geoană, în 2009, de vreo cîteva zeci de mii de voturi care i-ar fi asigurat victoria în alegeri. Ce înseamnă cîteva zeci de mii de voturi atît timp cît listele sunt umflate, potrivit unor opinii extrem de avizate, cu vreo două milioane de alegători?

În rîndurile care urmează vom arăta că aceste două tipuri de fraude: a numărului total de alegători și a semnăturilor de susținere, nu sunt singulare, din acest punct de vedere fenomenul părînd că ia amploare, în loc să se micșoreze.

Vom analiza, astfel, cazul unor misterioase umflări ”în pene” ale unor partide parlamentare autohtone, într-un mod pe care nu l-ar putea explica pertinent nici cel mai demagog lider al lor.

În decembrie 2011, bunăoară, PDL a depus, conform legii, la Tribunal documente privind numărul oficial de membri, susținute de semnăturile de adeziune ale acestora. Un total de 88.860 de oameni, cifră, să spunem, decentă, ținînd cont că în decembrie 2007, numărul declarat oficial era de 86.461. În cinci ani în care a adăstat cel mai mult la putere, PDL și-a sporit, deci, rîndurile cu cca.2000 de membri.

Din nefericire pentru democrați, în 2012, în partid începea să dea în clocot o frămîntare care a avut consecințe dramatice în următorii doi ani și jumătate.
Mai precis, începeau demisiile din funcții, în urma pierderii puterii din cauza căderii guvernului Boc, a eșecului în alegerile locale și parlamentare, a schimbării lui Boc cu Blaga etc.

A pornit cu demisiile din funcții, care, apoi, s-au transformat în demisii din partid, pedeliștii plecînd cu zecile, sutele și chiar cu miile către PNL și UNPR, partide ajunse la guvernare, și chiar la PSD.

Partidul pierduse, deja, în prima parte a lui 2012, nume dintre cele mai sonore, precum Sorin Frunzăverde ori Mihai Stănișoară; în următorul an a venit rîndul unei întregi garnituri de foști miniștri, precum Daniel Funeriu, Cristian Petrescu, Gabriel Berca, Valerian Vreme, Teodor Baconschi etc. O altă lovitură teribilă a fost anunțul lui Traian Băsescu privind despărțirea sufletească de partid, care a adus un nou val de plecări. La cele trei destinații politice sus pomenite pentru transfugii PDL se adăuga una nouă: viitorul partid băsescian, Mișcarea Populară. Alte organizații pedeliste decimate, alte valuri de plecări.

În martie 2013, liderul PNL, Crin Antonescu, declara, satisfăcut: ”Trecerile de la PDL la PNL sunt un proces care nu mai poate fi controlat”.

Pînă la finele anului, PDL a fost o barcă ce lua apă prin toate încheieturile, astfel încît, în februarie 2014, a ajuns să se pună problema demiterii lui Vasile Blaga din acest motiv.

Ei bine, în ciuda acestor evenimente care au ținut afișul presei tot anul trecut, în decembrie 2013, PDL-ul ciuruit și vlăguit depune la tribunal lista actualizată a membrilor: 138.714 membri.

Doi ani de scăderi dramatice aduc cu sine un plus de peste 50.000 de membri!

Comentariile sunt, credem noi, de prisos.

Nu e singurul partid care ridică serioase semne de întrebare în privința raportărilor oficiale de membri.

Micul UNPR, partid făcut mai mult din pix care nici măcar nu a avut curajul să intre pe cont propriu în vreun rînd de alegeri a decartat, la finele anului 2011, un număr de 49.051 membri. Cam mult, dar încă rezonabil.

Doi ani mai tîrziu, UNPR declară la tribunal, țineți-vă bine, un număr de 354.357 membri, mai mult decît PNL, PDL, PC și UDMR la un loc.

Spre comparație, gigantul PSD, incontestabil cel mai mare partid din România, declară 509.551 membri în decembrie 2013.

Cum și de unde a ajuns transfugul politic Gabi Oprea să adune echivalentul a 70% din efectivele PSD e un mister care ar trebui elucidat de organele statului, nu de noi.

În ritmul ăsta, nu e departe ziua cînd o mînă de partide ar putea declara un număr total de membri mai mare decît populația României, dacă nu ar exista acea mică problemă sus pomenită: anume că nu știe nimeni, la ora asta, ce populație are biata noastră țărișoară. (Bogdan Tiberiu Iacob)

 

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *