O tăcere care devine apăsătoare, cu perspective de terifiantă: de la atacul ucrainean pe teritoriul rus, oficialii ruși tac. Putin nu a scos un cuvînt, nici Medvedev, nici deputații Dumei de stat, iar ministerul rus al apărării a dat doar un comunicat laconic, admițînd loviturile. O foarte interesantă analiză asupra consecințelor atacului ucrainean e publicată azi de ziarul The Moscow Times, sub semnătura britanicului Kevin Riehle. Iar printre rînduri, se desprinde teza că Putin, grav lovit în aripă, nu are decît soluția unei contralovituri de mare anvergură.

”Conducerea Rusiei, în frunte cu președintele Vladimir Putin și instrumentată de Serviciul Federal de Securitate (FSB), a cultivat o paranoia societală față de spioni, sabotori, teroriști și „agenți străini”. Această paranoia este utilă pentru menținerea fervorii patriotice de care guvernul are nevoie pentru a ține poporul rus aliniat în spatele războiului din Ucraina.

Paranoia instituțională face parte din filozofia guvernului rus, care consideră că unitatea politică reprezintă putere, în timp ce diviziunea politică este slăbiciune. Dacă liderii pot menține unitatea de gîndire și scop în rîndul populației ruse, în special în ceea ce privește Ucraina, atunci Rusia pare puternică, iar aparența puterii este obiectivul.

Totuși, paranoia este fragilă. Pentru a o susține, sistemul de securitate rus trebuie să se prezinte ca invincibil, prinzînd infractori reali și imaginari și mediatizînd arestările lor pentru a estompa linia dintre real și iluzoriu. Aceasta include difuzarea de operațiuni de arestare în care apar ofițeri purtînd jachete inscripționate cu literele „FSB”. Include arestarea unor persoane pentru spionaj sau terorism, dar păstrarea dovezilor secrete.

Există o linie fină între menținerea paranoiei și permiterea acesteia să scape de sub control. Menținerea ei necesită comunicarea unui mesaj contradictoriu: menținerea percepției amenințării la un nivel strident, dar prezentarea simultană a imaginii că totul este sub control. Cu autoritatea sa de a efectua arestări subite, de a convoca persoane pentru interviuri „profilactice”, de a recruta „donositeli” – informatori – și de a monitoriza ubiquitous comunicațiile interne, FSB trebuie să fie obiectul unei temeri mai mari decît amenințările reale la adresa securității naționale a Rusiei. Serviciul de securitate trebuie să pară că deține controlul, altfel metodele sale represive devin inutile, ineficiente și chiar extreme.

Sistemul de securitate rus devine tautologic: funcționează doar dacă funcționează. Orice fisură în sistem poate duce la prăbușirea întregului castel de cărți.

Ce se întîmplă cînd au loc atacuri reale, iar amenințarea autentică devine mai înspăimîntătoare decît sistemul de securitate însuși? Acesta este cazul atacurilor cu drone asupra a patru baze aeriene rusești, răspîndite pe mii de kilometri, pe 1 iunie. Oficialii locali au minimalizat pagubele, iar FSB a raportat arestări imediate. În același timp, FSB a anunțat arestarea unor „sabotori” ucraineni în regiunea Primorsky, susținînd că a dejucat un atac planificat, ca și cum ar spune: „Totul este sub control – uitați-vă aici în schimb.”

Cu toate acestea, atacul îndrăzneț cu drone al Ucrainei subminează chiar sistemul de securitate rus, la fel de mult pe cît reprezintă o amenințare militară. Realitatea amenințării riscă să expună sistemul de securitate ca fiind incompetent. Măsurile de securitate dure nu au funcționat.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a contestat direct această percepție în declarația sa publică despre atacuri. În ciuda rapoartelor FSB despre arestări, Zelenski a spus că „toți oamenii care ne-au ajutat” au fost retrași de pe teritoriul rus la timp și sunt în siguranță. Deși nu a spus-o explicit, el a sugerat că ruși locali au fost implicați în susținerea operațiunii. Mass-media ucraineană a susținut ulterior că „biroul” de unde a fost organizat unul dintre atacuri se afla chiar lîngă o direcție regională a FSB.

Aceste declarații sunt calculate pentru a portretiza sistemul de securitate rus ca fiind vulnerabil. Zelenski a arătat că Ucraina poate prelua controlul asupra paranoiei societale rusești.

Situația este analogă atacului terorist din martie 2024 asupra sălii de concerte Crocus City Hall din Moscova. Răspunsul FSB a fost să efectueze arestări imediate, scurgînd videoclipuri cu ofițeri FSB bătînd suspecți și tăind urechea unuia dintre aceștia. Un atac terorist real amenința să preia controlul asupra paranoiei societale, dar FSB a răspuns prin afișarea brutalității sale, recîștigînd inițiativa.

Putin laudă public în mod regulat FSB pentru că deține controlul. În fiecare an, în februarie sau martie, el se adresează Colegiului FSB, unde evidențiază amenințările cu care se confruntă Rusia. Pe 19 martie 2024, Putin a lăudat FSB pentru „confirmarea statutului său înalt și a autorității ca verigă-cheie în sistemul de asigurare a securității și suveranității statului rus… Toate încercările grupurilor teroriste-sabotoare de a pătrunde pe teritoriul nostru… au eșuat.” Acest discurs a avut loc cu trei zile înainte de atacul de la Crocus City Hall, în care 145 de persoane au murit și peste 500 au fost rănite.

În discursurile sale anuale către Colegiul FSB între 2012 și 2019, Putin a citat statistici privind arestările ofițerilor de informații străini și spionilor. Numerele au crescut în fiecare an pînă în 2019, cînd Putin a susținut că FSB a efectuat aproape 600 de arestări. Numărul a scăzut în 2020, dar doar din cauza pandemiei globale.

Putin a încetat să mai citeze statistici după aceea, dar a continuat să îndemne FSB să-și sporească vigilența. În discursul său din 27 februarie 2025, limbajul lui Putin a fost aproape identic cu cel folosit în 2024: „FSB este o verigă puternică, fiabilă și eficientă în sistemul de asigurare a securității naționale,” a spus el. Deși nu a citat statistici, a continuat: „Rapoartele regulate și informările arată că activitatea serviciilor speciale străine în timpul operațiunii militare speciale a crescut.”

După atacul de la Crocus City Hall, oficialii ruși au dat vina imediat pe Ucraina. Conform logicii FSB, atacul trebuie să fie opera inamicului ucrainean, justificînd astfel violența aplicată Ucrainei și tacticile represive folosite în interiorul Rusiei pentru a se proteja împotriva spionilor ucraineni. Aceste afirmații s-au dovedit a fi fictive – Ucraina nu a fost implicată. Fațada unității societale ruse, în special între confesiunile religioase, nu era atît de impenetrabilă pe cît o prezenta Putin.

Deși produc o paranoia similară, atacurile cu drone asupra bazelor aeriene rusești din 1 iunie au atins un nivel cu totul nou. Au fost răspîndite pe întreg teritoriul țării, nu doar în Moscova. Au vizat armata rusă, nu civilii. Și guvernul ucrainean și-a asumat public responsabilitatea pentru atacuri, Zelenski numindu-le „justificate și meritate”.

FSB va reprima dur societatea rusă și își va mobiliza puterile de securitate internă ca răspuns la aceste atacuri cu drone. Dar FSB însuși a fost victima. Dacă nu poate monitoriza amenințările chiar sub nasul său, ce poate face? Sunt tacticile represive de tip KGB ale FSB lipsite de sens? Atacul cu drone al Ucrainei forțează FSB și poporul rus să se confrunte cu astfel de întrebări.

Paranoia socială este un partener capricios. Atunci cînd este sub control, poate fi utilă pentru menținerea unei populații docile. Dar se poate întoarce împotriva stăpînului său atunci cînd acesta nu o poate controla. Atacurile cu drone ale Ucrainei ar putea fi un punct de cotitură în acest sens al controlului, convingînd poporul rus, așa cum a spus Heller, că FSB nu îi protejează de forțele care ar putea fi pe urmele lor”. (Traducere și adaptare B.T.I.)