Miza uriaşă a alegerilor prezidenţiale a împins fiecare tabără politică importantă la analiza şi simularea unor scenarii de campanie. Aceste scenarii au ajuns să populeze deja dezbaterea publică, fără să ştim exact dacă ele sunt adevărate sau nu. Astfel am ajuns să ne întrebăm dacă va candida sau nu Traian Băsescu, dacă intră în joc Sorin Oprescu, dacă renunţă Radu Duda… De altfel, confuzia care persistă la nivelul opiniei publice este, de cele mai multe ori, miza acestor informaţii vehiculate pe piaţă. Care sunt aruncate tocmai pentru a induce în eroare adversarul şi de a zăpăci opinia publică. Analiza acestei situaţii confuze ne obligă să recurgem la ceea ce am numi „numitorul comun” al jocului politic – serviciile de informaţii, create special pentru apărarea intereselor statului. Aşadar, dacă am porni de la teza că serviciile fac şi desfac preşedinţii unei ţări, am ajunge lesne la concluzia că niciunul dintre actualii candidaţi la Preşedinţie, cu excepţia lui Traian Băsescu, nu este dezirabil (din perspectiva serviciilor) pentru această funcţie.Astfel, Mircea Geoană a lăsat mereu impresia că nu poate fi mai mult decât un preşedinte de partid. Mai mult, el nu reuşeşte în acest moment să adune nici măcar intenţiile de vot ale electoratului PSD. Crin Antonescu este un politician cu charismă, dar nu are calităţile volitive şi profesionale pentru a deţine funcţia de preşedinţie. În plus, este văzut de foarte multă lume ca „omul lui Patriciu”, fapt ce reduce semnificativ reprezentativitatea domniei sale. În fine, Sorin Oprescu este prea boem pentru a putea prelua o funcţie precum cea de preşedinte. În plus, nu este reprezentativ în afara Bucureştiului. Pe de altă parte nici Traian Băsescu nu este o piesă tocmai „perfectă” pentru încă un mandat de cinci ani. Nici ca resorturi personale, pentru că s-ar potrivi mai mult cu funcţia de prim-ministru. Nici ca cele electorale, deoarece este într-o vădită scădere în popularitate. Ca atare, o astfel de situaţie reclamă identificarea unei soluţii cu adevărat „surprinzătoare”. O astfel de soluţie ar putea fi Theodor Stolojan. Veşnica speranţă a politicii româneşti, e drept compromisă parţial de gesturile sale ezitante în momentele-cheie, ar putea fi varianta perfectă pentru o rocadă „Traian Băsescu-Theodor Stolojan”. Scenariul ar funcţiona într-o direcţie inversă decât în 2004 şi ar viza retragerea lui Traian Băsescu în favoarea lui „dragă Stolo” chiar pe ultima sută de metri înaintea campaniei electorale. Fezabilitatea acestei variante s-ar baza pe câteva premize. Unu, Theodor Stolojan este încă perceput de foarte multă lume ca un tehnocrat. Argument care ar putea conta enorm într-o dezbatere care va avea drept principală temă electorală criza economică. Doi, prim-vicepreşedintele PDL ar putea atrage voturi atât de pe partea stângă (fiind un produs al fostului FSN), cât şi de pe partea dreaptă (multă vreme fiind perceput ca liderul cel mai de seamă a electoratului de dreapta). În fine, un al treilea argument este relativa „independenţă” a lui Theodor Stolojan, acesta nefiind asociat actului guvernării (a se vedea recentele critici la adresa Guvernului Boc, care ar putea fi percepute pozitiv mai ales de electoratul dezamăgit al Alianţei D.A.). Trebuie menţionat că dintr-un astfel de scenariu ar avea de câştigat toată lumea (prin aceasta înţelegând principalii decidenţi ai statului). Astfel, Traian Băsescu poate obţine funcţia de prim-ministru pe care şi-a dorit-o atât de mult şi pentru care are calităţi reale. Serviciile obţin un preşedinte care are o conexiune perfectă cu acestea şi care, totodată, are o imagine bună în exterior. Garda veche din PSD obţine şi ea un motiv pentru schimbarea actualei conduceri a partidului…. Singura slăbiciune în tot acest algoritm este chiar Theodor Stolojan. Care s-a dovedit a fi un caracter labil de-a lungul timpului. Şi care ar putea să nu reziste până la finele jocului….Cozmin Alexandru