1 Martie este una dintre cele mai dragi sărbători ale poporului român, ziua în care piepturile femeilor şi fetelor sunt asediate de mărţişoare viu colorate. E un obicei frumos, aşteptat cu bucurie, specific numai acestui colţ de lume.

În fiecare an, comercianţii din toată ţara se întrec în oferte variate, care mai de care mai fanteziste: pandantive clasice cu inimioare, floricele, căluţi, peştişori, steluţe sau potcoave, papirusuri cu dedicaţii solemne de dragoste sau aranjamente de flori miniaturale, tip ikebana. Fiecare bărbat se străduieşte să găsească ce e mai potrivit pentru mamă, soţie, soră sau prietenă.
Obiceiul este cu mult anterior creştinismului şi are legătură cu scenariul ritual al noului an agrar, celebrat primăvara. Până în secolul trecut, mărţişorul se dăruia copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă, de 1 Martie, înainte de răsăritul soarelui. Şnurul de mărţişor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-frig, fertilitate-sterilitate. Era legat la mână, prins în piept şi, purtat, după zone, până la Măcinici, Florii, Paşte, Armindeni, sau până la înflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agăţat, ca semn benefic, pe ramurile înflorite de măceş, viţă-de-vie, vişin, cireş, se punea sub cloşcă, la coarnele vitelor sau se agăţa la icoană. Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numită „băutul mărţişorului”.

Vibratoare de mărţişor?

În timp, de şnurul bicolor s-au legat monede de argint şi de aur, iar azi, de acesta se atârnă obiecte artizanale, care întruchipează diferite animale, litere, flori, etc. Legenda mai spune că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, care moare şi renaşte la echinocţiul de primăvară. Mărţişorul rămâne peste veacuri funia anului, care îngemănează săptămânile şi lunile în cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna. La geto-daci şi la latini, Martie, luna zeului Marte, era prima din an, mărţişorul, un fel de talisman, menit să poarte noroc. Acesta, urma să fie oferit de Anul Nou, împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie. Împletirea alb-roşie a şnurului se regăseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor, la sâmbra oilor şi în multe alte obiceiuri străvechi. Arheologii români au găsit în aşezarea preistorică de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de râu cu urme de vopsea albă şi roşie. Împletirea celor două culori ar putea simboliza geneza şi regenerarea vieţii.
Din păcate, în ziua de azi, unii au murdărit semnificaţia pură a mărţişorului, dându-i un sens pornografic, începând să dăruiască femeii iubite atricole de la sex-shop: chiloţi comestibili, vibratoare cu două capete, animale gonflabile şi creme excitante, legate, însă, cu şnurul binecunoscut, alb-roşu.

8 Martie, o sărbătoare comunistă

Sărbătoarea tradiţională de 1 Martie, devenită cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos, nu trebuie în niciun fel asociată cu pseudo-sărbătoarea de origine comunistă, de 8 Martie. Această aşa-zisă zi a femeii e o inovaţie cu substrat ideologic instituită la noi numai o dată cu regimul comunist. În mod normal, ea ar fi trebuit să dispară concomitent cu acesta. Originea „sărbătorii” se leagă de numele militantei revoluţionare, Clara Zetkin, un fel de Ana Pauker, mai rasată, care a lansat propunerea de a celebra această zi în cadrul Conferinţei Internaţionale a Femeilor Socialiste, desfăşurată în 1910 la Copenhaga. Semnificaţia lui 8 Martie nu este întâmplătoare. La această dată, în 1857, a avut loc la New York, protestul ţesătoarelor, ce aveau ca scop abolirea valorilor tradiţionale, inclusiv a celor religioase, în spiritul ateomaterialist a stângii revoluţionare. (Răzvan Mateescu)