Traian Basescu joaca tontoroiul pe nervii si pe situatia materiala a populatiei Romaniei. Sacrifica interesul national unor ambitii politice numai de el intelese. Cazul CFR Marfa este, din aceasta perspectiva, emblematic. A stat la cotitura si a lovit. Facand, practic, imposibil succesul privatizarii. Iar apoi, urmatoarea miscare este gandita in asa fel incat raspunderea sa cada, integral, pe capul premierului Victor Ponta. Povestea cu CSAT este de-a dreptul naucitoare pentru orice om intreg la cap.

Este evident ca CFR Marfa este un obiectiv strategic, atat in timp de pace, cat si in timp de razboi, sub aspectul tranzitului de marfuri civile sau militare. De aceea, nu este ceva iesit din comun ori ceva anormal ca, de trei ori, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sa fi avut pe agenda sa si problema privatizarii CFR Marfa. Incluzand, evident, si strategia acestei operatiuni care trebuia gandita si in acord cu interesele de securitate ale statului, nu numai cu cele comerciale ori financiare.

Din momentul in care Traian Basescu, nemaifiind interesat de nicio coabitare cu premierul Victor Ponta, intrucat obtinuse de la acesta tot ce si-a dorit, a redeschis ostilitatile cu Guvernul, CFR Marfa a devenit cel mai bun teren de joc pentru presedintele reinstalat pe sub masa verde. Nici nu era greu ca el sa creeze o criza politica legata de privatizarea CFR Marfa. Orice privatizare, cu atat mai mult una importanta si cu atat mai mult una de interes strategic, creeaza frustrari in randul angajatilor, suspiciuni la nivelul populatiei si poate deveni un mar al discordiei intre formatiunile politice. CRF Marfa a intrunit toate aceste conditii la care, in plus, se adauga si fortarea privatizarii de catre FMI – institutie care nu e privita cu prea mare simpatie de catre romani – si semne de intrebare privind capacitatea si bonitatea investitorului. I-a fost usor presedintelui sa plaseze cateva semne de intrebare privind bonitatea si corectitudinea investitorului roman, Gruia Stoica, si apoi sa-si exprime indoiala cu privire la posibilitatile acestuia de a obtine, de la banci, banii necesari pentru a arunca, practic, in aer intreg procesul de privatizare. Nicio banca nu acorda credit unei societati in legatura cu care oameni politici lanseaza pe piata indicii ca ar fi supusa unei anchete penale pentru operatiuni de crima organizata sau despre care insusi seful statului, cel care le stie pe toate, lanseza un scandal politic, sustinandu-si afirmatia ca societatea e vulnerabila financiar.

Dupa ce a ciuruit aceasta privatizare prin declaratiile sale politice, Traian Basescu ii vrea pe tava capul lui Ponta pentru ca premierul sa raspunda de ceea ce el, ca presedinte, a generat. Din acest motiv refuza, in mod ostentativ, numirea unui ministru la Transporturi. Ceea ce, pana la urma, il determina pe premier sa reactioneze.

A urmat spectaculosul, dramaticul, jalnicul si pagubosul meci legat de abilitatea CSAT de a confirma sau nu daca a fost respectata procedura de privatizare pe care a avizat-o. Dupa ce a anuntat, in repetate randuri, ca refuza sa intruneasca CSAT, in prima zi de concediu a lui Victor Ponta, fiind perfect informat asupra destinatiei acestuia, Traian Basescu a convocat aceasta institutie. Si o foloseste ca placa turnanta pentru o noua manevra politica.

Nu este nimic mai grav, daca ne referim la institutie, decat utilizarea de catre presedinte a atributiilor sale, vizand siguranta nationala, in scopuri politice si politicianiste. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews