CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9473 RON DOWN | 1 USD = 4.1999 RON DOWN | 1 GBP = 5.7880 RON DOWN

Toti apara Justitia. Si toti o ataca!

0 comentarii / 1205 vizualizări / 7 ianuarie 2014

Premierul Victor Ponta si nu numai el declara public, in diverse registre, ca Justitia din Romania nu este libera. Ca Traian Basescu si-a aservit reprezentanti cheie ai acestei institutii. In consecinta, independenta Justitiei trebuie aparata. La randul sau, Traian Basescu face si el declaratii in oglinda. Cum ca USL incearca sa calareasca Justitia si ca din acest motiv, considera presedintele, criticile pe care demnitarii social-democrati si liberali le fac la adresa unor procurori, a unor judecatori sau chiar a unor sentinte definitive reprezinta un atentat la independenta institutiei. Care trebuie aparata cu dintii. Pot avea dreptate si unii si altii?

Depinde din ce perspectiva privim lucrurile. In primul rand, trebuie spus ca si din punctul de vedere al raportarii fata de Justitie Romania se dovedeste a fi o democratie originala. Daca toata lumea clameaza necesitatea independentei Justitiei, atunci, in principiu, nu putem face altceva decat sa tragem concluzia ca aceasta putere in stat este extrem de viguroasa. Ca, de fapt, Justitia este de neatins. Daca cineva are dubii, continui acest rationament. De vreme ce orice critica la adresa Justitiei venita dintr-o directie a politicului este contracarata din cealalta directie a politicului si viceversa, rezulta ca, orice s-ar intampla si oricat de multe asemenea puncte de vedere ar fi exprimate, Justitia cade mereu in picioare. Prin urmare, ea nu este expusa niciunui pericol.

Si atunci se pune, fireste, intrebarea: De ce sunt formulate public semne de intrebare si, pana la urma, care este motivul unei vrajbe lipsite aparent de obiect? Ce afirma, in esenta, Traian Basescu? Faptul ca, atata timp cat a fost presedinte, a construit un mecanism si a instaurat practici de natura sa le permita procurorilor si judecatorilor sa actioneze in totalitate conform propriei constiinte si propriilor convingeri pentru a apara respectarea legii, dar ca pe parcurs exista tentative de a inhiba Justitia, de a pune deciziile acesteia sub semnul intrebarii, de a decredibiliza procurori si judecatori si chiar sentinte ramase definitive pentru a fragezi Justitia ca o institutie si a pregati terenul in vederea aservirii ei. Ceea ce pentru moment, oricum, spune presedintele, e imposibil. Din simplul motiv ca la varful institutiei, intelegand prin aceasta presedintele si vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si sefii DNA si DIICOT, se afla oameni de incredere. Adevarati stalpi ai Justitiei independente.

Ce sustin adversarii lui Traian Basescu din aceasta perspectiva? Ca impreuna cu Monica Macovei, el a politizat Justitia, instituind de pilda regula ca sefii marilor Parchete sa fie nominalizati de prim-minstru si numiti de presedinte. Ceea ce, de sus in jos, creeaza raporturi politice de subordonare. O parte din USL, din ce in ce mai consistenta, sustine – eu cred pe buna dreptate – ca exista anchete declansate si dirijate politic, precum si dosare solutionate pe criterii politice in instanta si, in al doilea rand, ca sub regimul Traian Basescu a fost periclitata grav egalitatea de sanse dintre acuzare si aparare. Pornindu-se de la principiul incorect ca procurorii sunt parte a Justitiei si stau pe picior de egalitate nu cu avocatii partilor, in calitatea lor de avocati ai statului, ci cu magistratii, adica cu cei care judeca procesele.

Asistam, asadar, cel putin aparent, la un cerc vicios construit de politicieni incet-incet in ultimii 23 de ani si din care nu se va putea iesi probabil decat taind pur si simplu nodul gordian.

Adica despartind apele. De unde pana unde incepe munca procurorilor, de unde pana unde cea a avocatilor si de unde pana unde exista marja de independenta a magistratilor. Cum pot fi operate asemenea demarcatii? Probil ca nu prin continuarea galcevii. Probabil ca singura solutie este ca fiecare sa raspunda financiar si administrativ pentru ceea ce face. Avocatii, daca isi tradeaza clientul sau daca, in mod vadit, au dovedit lipsa de profesionalism, trebuie sa raspunda. Prin pierderea statului lor si financiar. Procurorii, daca fac abuzuri si incalca cu rea-credinta drepturile procesuale, trebuie sa raspunda pentru infractiunea de abuz in serviciu. Si, evident, financiar pentru prejudiciile aduse. Judecatorul ale carui sentinte sunt infirmate la CEDO pentru incalcari ale drepturilor omului in cursul adminstrarii cauzei trebuie si el sa raspunda administrativ, dar si financiar.

Deci, nu toate lumea are dreptate. Si nu exista un veritabil cerc vicios. Adica fara iesire. Dar atunci ce exista? O vointa politica a clanului Basescu, pe cale de duca, si o vointa politica a adversarilor sai politici, incapabila sa se materializeze. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *