CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9490 RON UP | 1 USD = 4.2715 RON UP | 1 GBP = 5.8714 RON UP

Tragedia de la ”Colectiv” – ultimul avertisment!

2 comentarii / 3549 vizualizări / 2 noiembrie 2015

Tragedia de la ”Colectiv” încă zguduie românii, deși nu o va mai face mult. La noi, totul se aprinde iute și se stinge la fel. Azi, nu mai vorbește nimeni de motociclistul Gigină, iar peste 3 zile nu va mai vorbi nimeni de clubul ars. Drama e că, permanent, în urmă nu rămîne altceva decît tragedia în sine și lacrimile neconsolaților. Măsurile pompieristice care se anunță, mereu și mereu, în direct și la ore de vîrf, nu mai apucă să fie transpuse în viață, praful se pune peste ele și, cel mai adesea, pe dosarele celor vinovați. Din nefericire, mai mult decît o tragedie în sine, incendiul de la ”Colectiv” constituie un avertisment a ce va să vină. Și e deja prea tîrziu pentru a îndrepta lucrurile deja stricate.

Mulți români și-au pus, pe bună dreptate, o întrebare obsesivă, în orele și zilele de după tragedie: dacă o simplă discotecă aprinsă poate produce atîta ”deranj”, ce va fi la un cutremur mare?

Bună întrebare, într-adevăr.

Pentru că, acum un deceniu și jumătate, aproape de noi, s-a produs un eveniment care ar trebui să ne dea mult de gîndit.

Cutremurul de la Izmit, Turcia, din 17 august 1999.

Nu a fost groaznic de puternic sau de lung: 7,4 grade, 45 de secunde durată.
Un pic mai scuturător decît al nostru din 1977, un pic mai scurt decît el.

În România, au fost cca.1.500 de morți, aproape toți din București și 11.000 de răniți. 33 de blocuri au căzut în București.

În Turcia, proporțiile au fost înfiorător mai mari: cca.40.000 de morți, cca.50.000 de răniți grav și peste 600.000 de sinistrați.

De ce a fost bilanțul atît de dramatic în Turcia?

Răspunsul e acela că de vină a fost prăbușirea a peste 20.000 de blocuri de locuințe.

Majoritatea zdrobitoare a lor erau NOI.

Construite în ultimii ani dinaintea seismului.

De ce au căzut precum bețele de chibrit?

Din cauza corupției și a indolenței autorităților.

Anchetele care au urmat au scos la lumină fapte terifiante: în Turcia, nu se respecta nicio regulă de construcție. Betonul cel mai prost, oțelul cel mai moale, fundații turnate la mișto pe suprafețe instabile, stîlpi de rezistență la jumătate de diametru, șefi de șantier care erau angajații dezvoltatorilor imobiliari, deci nu îndrăzneau să critice lucrările. Lucrări făcute fără proiect, după ”ureche”. S-a descoperit că nicio autoritate independentă nu verifica modul în care se respectă normele internaționale de construcție, deși în Turcia era valabil, oficial, Codul Uniform de Construcție din California, legat de rezistența antiseismică obligatorie.
Același rabat la calitate se înregistra și la șosele și poduri, precum și la rețelele de telecomunicații, care au fost căzute zile în șir după seism. O șpagă potrivită, și orice lucrare era recepționată.

Blocajul șoselelor a dus la imposibilitatea transportării cadavrelor, care au rămas împrăștiate peste tot, în timp ce muncitori disperați aruncau peste ele substanțe dezinfectante, pentru a împiedica apariția epidemiilor. Ghinionul a făcut ca, imediat după cutremur, să înceapă ploi care au durat zile-n șir, astfel că substanțele respectiva au ajuns în pînza de apă freatică, sporind dezastrul.

Seismul din Turcia nu rămas fără ”urme” în țara noastră. Speriați, deputații au descoperit, brusc, că nu există o bază legală pentru asigurarea anti-seism a Palatului Parlamentului și au votat, totodată, o ordonanță de urgență pentru acordarea de credite subvenționate pentru consolidarea locuințelor.
Asociația Magistraților a avertizat, și ea, că Palatul de Justiție riscă să cadă la un cutremur serios.
Cam aici s-au oprit ”precauțiile”.

Celor cărora li se pare că în România ultimilor 25 de ani s-au respectat normele de construcție nu ar trebui să li se nască temeri.

Pentru restul de 99%, însă, e o temă serioasă de gîndire.

La fel – sau mai rău – ca Turcia, și România e țara în care recepția lucrărilor se face, de ani buni, pe bază de șpagă și de relații, nu de standarde îndeplinite.

Țara în care nicio autoritate nu își bate capul să verifice nici măcar calitatea lucrărilor de stat, darmite a celor private.

Țara în care asfaltul turnat pe ploaie ori fundațiile turnate la minus zece grade sunt un spectacol banal.
Țara în care autostrăzile se scufundă înaintea finalizării, mall-urilor noi le cade tavanul, iar acoperișul stadionului Național se strică de nou.
Țara ”pregătită”, an de an, să fie luată prin surprindere de prima zăpadă, de primul viscol, de primul îngheț, de primele indundații.

Încă de acum 15 ani, autoritățile avertizau că, în București, există peste 100 de blocuri susceptibile să cadă la un cutremur de numai 4,5 – 5 grade; ce va fi la unul de 7,5?

În 2011, într-o emisiune a Realității TV, primarul general Sorin Oprescu dezvăluia că, potrivit unor proiecții si estimari facute de expertii americani, despre care aflase cu 6 luni înainte, un mare cutremur va face, numai in Bucuresti, cca.500.000 de morti si ca o mare problema o va constitui fie si numai ingroparea acestora.

„S-a vorbit foarte mult de acest lucru de catre niste centre de studiu a seismicitatii, din America, pe cale directa, cu informare directa si cu simulare. Eu am incercat sa transmit o ingrijorare. Atat. Ingrijorare. Cu dorinta de a ne mobiliza si de a fi pregatiti. Dupa care sa incetam discutiile, sa pregatim populatia, nu prin discutii si prin a-i arata pisica si a o speria, ci prin faptul ca noi avem programe minunate, dar oamenii nu stiu ce sa faca. Si atunci de aia am insistat pe scoli, pe consolidarea scolilor si a spitalelor, a celor 18 spitale pe care le am, pentru ca ele apar primele pe lista caselor cu risc crescut”. Oprescu mai spune ca americanii au date precise: „Era o chestie solid argumentata, o cunosc si ai nostri. Au simularea facuta la numarul de morti, daca se intampla cu o magnitudine foarte mare…500 de mii erau numai in Bucuresti, daca ma intrebati. Astea erau estimarile specialistilor. Sa dea Dumnezeu niciodata sa nu se adevereasca chestia asta. Unul a intrebat cinic, in cadrul acestor discutii: domnule primar, unde ii ingropam? A facut-o cu cinism. Nu am mai vorbit de ea pentru ca nu vreau sa sperii oamenii”.

Spusele primarului nu au fost prea bine primite, la vremea respectivă, ba chiar i-au atras muștruluieli zdravene în presă.

Tragedia de vineri noaptea, însă, arată că situația e dramatică.
O singură sală cu probleme a făcut zeci de morți și sute de răniți.

Dezastrul de la ”Colectiv” ar trebui să fie avertismentul suprem de care avem nevoie pentru a ne deștepta măcar în ceasul al 12-lea.

Nimeni nu mai poate îndrepta ce s-a stricat – prin rabatul grav de la norme – în domeniul construcțiilor, în ultimii 25 de ani, dar măcar de aici încolo s-ar putea impune mai multă seriozitate și scrupulozitate.

Atît timp cît edilii – căci asupra lor apasă cea mai mare parte a răspunderii – corupți și condamnați la închisoare se pregătesc să candideze iar, în alegerile de anul viitor, pentru că sondajele îi dau cîștigători, e greu de crezut că România are capacitatea să-și înțeleagă și să-și rezolve problemele.

Confruntați cu tragedii precum cea de la ”Colectiv”, românii ar trebui, poate, să plîngă mai rar și să se enerveze mai des…(Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. piedone si oprea trebuie trimisi la inchisoare! psd trebuie desfiintat ca partid ! din cauza acestei bande de spagari kaghebisti numita psd a ajuns tara asta in asa hal

  2. Doamne freste ca, in cazul unui cutremur major, soarta populatiei sa depinda de viteza de reactie a lui Iohannsi si de expertiza administrativa a Alinei Gorghiu.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *