O schimbare poate chiar mai spectaculoasă decît cea a PDL de pe stînga pe dreapta are loc în ultima perioadă în politică, deși protagonistul se află nu în parlament, ci după gratii. E vorba de halucinanta trecere a celui supranumit cîndva ”europeanul Năstase” la statutul de euro-sceptic sau chiar mai mult de atît, la cel de instigator la o revoltă națională anti-UE. O atitudine care anunță mișcări interesante în perioada care urmează, după părerea noastră.

Un material devastator, am spune aproape echivalentul lui ”J’Accuse” al lui Emile Zola, postat de Năstase pe blogul personal și în Jurnalul național, marchează limpede trecerea fostului premier la statutul de adversar al UE și chiar de instigator la o revoltă a românilor în fața a ceea ce el numește explicit o politică de colonializare a uniunii aidoma celei sovietice sau otomane de altădată și a statutului de semi-membru, privat de drepturile care i se cuvin.
Încă și mai stupefiant, fostul premier lansează teoria – în premieră absolută – conform căreia incapacitatea aborbției de fonduri europene din partea demnitarilor români este stimulată discret din afară, pentru ca UE să redistribuie fondurile respective în zone probabil mai agreate.

Acuzații de o duritate fără precedent, care nu pot trece neobservate, pentru că, așa cum spuneam, ele nu vin de la Vadim Tudor și Funar, ci din partea unui om politic de maxim calibru recunoscut cîndva pentru orientarea pro-occidentală în interiorul unui partid care avea, pe atunci, mai degrabă nostalgii răsăritene.

Năstase e conștient de potențialul exploziv al scrierii sale, dovadă chiar fraza de început: ”Ştiu că s-ar putea să nu fie foarte “popular” ceea ce voi scrie”.

”Mi se pare umilitor faptul că, de 23 de ani, trăim din monitorizare în monitorizare, ca un copil care, şi după majorat, rămâne sub tutelă. Din păcate, aceste monitorizări devin tot mai penibile, încercând să menţină un statut de semi-membru al UE, pentru a nu ni se acorda toate drepturile ce ne revin. În definitiv, dacă nu beneficiem de toate aceste drepturi (inclusiv accesul în spaţiul Schengen) de ce plătim, în totalitate, cotizaţia anuală de peste 1 miliard de euro! La fel, în ceea ce priveşte acordarea unor fonduri care ar trebui să ne revină şi care sunt blocate, – e adevărat şi din vina noastră – dar şi din interesul celor de la Bruxelles care pot astfel să le redistribuie” scrie fostul premier.

”În ceea ce priveşte rapoartele pe justiţie, mi se pare inadmisibil ca guvernul să nu fie consultat şi să nu poată transmite observaţii şi comentarii pe proiectul de raport, permiţându-se ca un text redactat de persoane care nu se identifică şi care, obţin informaţii, poate, din surse partizane, să fie pus în circuit internaţional.

Oare tentaţia noastră pentru compromisuri ne face să ne pierdem demnitatea şi reacţiile de suveranitate? Recunosc, mi-a plăcut reacţia preşedintelui Senatului dar, dincolo de exprimarea unei poziţii, cred că este nevoie şi de atitudini” mai spune Năstase.

Finalul materialului e apoteotic:
”Pe mine însă mă “îngrijorează” mai mult ceea ce se petrece “în capul nostru” – să acceptăm un asemenea tratament de tip colonial, cu care, se pare, ne-am obişnuit de pe vremea otomanilor, a fanarioţilor sau a sovieticilor.
Cred că e timpul să ne trezim!”

O singură ipoteză ar justifica ”natural”, credem noi, o asemenea răsucire a lui Năstase în raport cu occidentul, de neimaginat pînă nu demult. E vorba de eventuale informații de culise ale fostului lider pesedist privind refuzul instanței de a-l elibera condiționat peste cîteva zile, caz în care e firesc ca Năstase, nemaiavînd ce pierde, să-și dorească un profil de Soljenițîn ori Mandela.
”În vara trecută, am fost, în mod special, revoltat de introducerea, între “condiţionările” jenante trimise Guvernului nostru, a solicitării ca preşedintele interimar să nu-şi exercite un atribut constituţional – cel al graţierilor individuale – preluând ideea unei eventuale graţieri pentru mine.
Sigur, introducerea pe lista de “interdicţii” a lui Barosso a unei eventuale graţieri pentru mine nu a făcut decât să confirme complicitatea unor funcţionari de la Bruxelles în construirea unei dimensiuni politice a dosarului şi a condamnării mele” scrie el.
Rînduri care ar putea întări ideea de mai sus.

În afara acestei variante, situația devine de-a dreptul confuză și trimite către scenarii-șoc.
Asta pentru că, în cazul eliberării, Năstase nu dă semne că are de gînd să se ”pensioneze”, ba dimpotrivă. Revenirea în mijlocul confraților pesediști se anunță, însă, extrem de complicată.
Fostul premier nu mai e membru și nici nu poate fi iar pînă la finele anului viitor, din cauza interzicerii unor drepturi civile prin sentința de condamnare. Ceea ce nu înseamnă obligatoriu o barieră pentru el.

Pe de altă parte, însă, cum poate descinde proaspătul combatant anti-UE în mijlocul unui partid pe care el însuși îl acuză tot mai des, de după gratii, că face jocurile occidentului, sub cîrmuirea lui Victor Ponta?

Prin pozițiile sale, Năstase și-a tăiat complet legătura cu PSD – noul PSD am putea spune – dar se apropie pînă la suprapunere de Crin Antonescu și Dan Voiculescu. (Nu întîmplător Crin e chiar lăudat în materialul de pe blog).
După eliberare, Năstase nu se mai regăsește într-un partid pe care apasă povara guvernării și a necesității menținerii unei relații cît mai strînse cu UE și SUA. Ponta conduce PSD cu mînă tot mai fermă și e de așteptat ca după congres poziția sa să se întărească și mai mult. Fostul premier nu are sprijin nici pentru a deturna drumul european al PSD, nici pentru a importa măcar, în interiorul său, sămînța unei doze de scepticism. Nici măcar Ion Iliescu nu vede cu ochi buni o reactivare politică rapidă a sa, după eventuala eliberare condiționată. Cît despre dorul de Năstase care l-a apucat public pe Dragnea, e mai degrabă expresia disperării secretarului general că își va pierde scaunul la apropiatul congres decît un sentiment sincer.

Și atunci?
Vom asista, oare, la o lovitură de teatru?

Se vor crea premisele nașterii – într-o formă sau alta – a unui triumvirat Antonescu-Voiculescu-Năstase?

Cu ani în urmă, în februarie 2003, reputatul Bruce Jackson, înalt oficial al NATO, făcea valuri uriașe sugerînd, într-un interviu, că undeva, în viitor, PSD ar fi urmat să se rupă în două aripi, dintre care una, condusă de Năstase, ar urma să se plaseze mai spre dreapta spectrului politic.
Nu știm pe ce se baza Jackson la acea vreme, dar astăzi, condițiile sunt mai prielnice ca oricînd pentru ca Adrian Năstase să producă o mare surpriză politică, începînd cu o reorientare dinspre PSD spre PNL-PC.

O asemenea ipoteză e foarte greu de digerat, dar, iată, chiar pozițiile exprimate public de fostul premier nu prea mai lasă loc de întors. (Bogdan Tiberiu Iacob)