”Caracas nu s-a fracturat pur și simplu; a expus o axă subterană care, timp de ani de zile, a conectat Havana, Teheranul, Moscova și Caracasul într-un singur sistem de operare anti-occidental.
Sub chavism, Venezuela nu a fost niciodată o simplă petro-dictatură izolată. A fost un nod — instruit, consiliat și structurat intern de serviciile de informații cubaneze, aliniat ideologic cu Iranul, curtat militar de Rusia și permisiv din punct de vedere operațional pentru finanțarea și logistica terorismului. Pentru Israel, acest lucru nu contează la nivel retoric, ci structural. Ceea ce se prăbușește astăzi în Venezuela va reverbera direct în Orientul Mijlociu mâine” arată într-o analiză ziarul The times of Israel.

”Interesele Israelului se aliniază direct cu o tranziție în Venezuela. Înlăturarea chavismului nu este doar o schimbare de regim; este prăbușirea unei platforme auxiliare iraniene în Americi. Acest lucru constrînge rețelele globale de finanțare ale Hezbollah și privează Teheranul de profunzime strategică dincolo de Orientul Mijlociu

Israelul înțelege mai bine decît orice stat că ideologia este secundară infrastructurii. Hamas a supraviețuit datorită tunelurilor și conductelor de bani, nu sloganelor. Hezbollah a devenit o armată hibridă pentru că Iranul a oferit logistică și antrenament. Venezuela a jucat un rol comparabil pentru același ecosistem.

Lecția regiunii precede chavismul. Egiptul nu a încetat să fie o amenințare din cauza unei căințe ideologice, ci din cauza unei realinieri strategice și a stimulentelor economice ancorate de SUA care i-au schimbat calculul cost-beneficiu. Cuba, care și astăzi exportă terorism de stînga în Venezuela, a fost infiltrată în același ecosistem de conflict în trecut, trimițînd forțe în Siria în timpul războiului din 1973.

Venezuela se află acum într-un punct de inflexiune. Un guvern legitim post-Maduro — condus potențial de figuri precum María Corina Machado — ar reprezenta nu doar o reînnoire democratică, ci o realiniere geopolitică decisivă departe de axa Iran-Cuba-Rusia.

Rolul Israelului ar trebui să fie asumat strategic. Restabilirea relațiilor nu ține de imagine, ci de refuzarea accesului geografic al Iranului. Ierusalimul poate oferi ceea ce contează în recuperarea post-autoritară: arhitectură de combatere a finanțării terorismului, securitate portuară, apărare cibernetică, tehnologii agricole și cooperare informativă.

Erodarea „plămînilor financiari” ai Hezbollah în Americi slăbește capacitatea sa operațională în Liban. Contractarea influenței Iranului în străinătate limitează pîrghiile sale de negociere în Golf și Levant. Dacă Venezuela părăsește cu adevărat modelul de securitate „chavist-cubanez”, Israelul ar trebui să acționeze cu viteză și claritate. Orientul Mijlociu nu este izolat de America Latină; este oglindit acolo. Iar cînd o oglindă crapă, reflexia se distorsionează peste tot” se mai arată în material. (Traducere și adaptare B.T.I.)