Nu ne numărăm printre cei care consideră că România a greșit alegînd să fie reprezentată la prima ședință a Consiliului Păcii, poate un nivel inferior celui de președinte ar fi fost mai recomandat, dar nici asta nu era o gaură în cer. Problema e alta: nu doar că Nicușor nu a obținut – nu o bilaterală cu Trump, cum credea analistul Ion Cristoiu – ci nici măcar o amărîtă de poză, altfel decît o captură video. Ci că e foarte posibil, chiar probabil, să fi încasat un glonț de la președintele SUA atunci cînd acesta l-a retrogradat la rangul de prim-ministru, singurul oaspete victimă a unei asemenea erori. Care nu credem că a fost eroare, mai ales că Trump a venit cu un dosar cu discursul scris, plasat pe pupitru(foto).

În discursul lui inaugural, Trump a pomenit multe nume de oaspeți, i-a pomenit pe Edi Rama, pe Milei, pe Orbán, pe japoneza Shigeru Ishiba, pe Aliyev al Azerbaidjanului, pe premierul Armeniei, pe Regele Hamad, pe premierul Egiptului, pe președintele Indoneziei, pe Tokayev din Kazahstan, pe președintele Kosovo, pe premierul Pakistanului, pe cel al Qatarului și pe ”prim-ministrul Dan”.

”Prim-ministrul Dan din România. Ce oameni fantastici, românii sunt fantastici și dumneavoastră sunteți fantastic. Mulți români vin și lucrează în Statele Unite ale Americii și ne ajută, după cum știți, sunt oameni pe care te poți bizui”, a spus Trump, în timp ce saluta prezența lui Nicușor Dan.

Trump a spus corect o serie de nume orientale de președinți ori premieri. Ca și funcțiile lor. Singura eroare a fost legată de funcția lui Nicușor, culmea, singurul președinte de stat din UE care a fost prezent.

Eroare umană sau „gafă strategică”?

Donald Trump este cunoscut demult pentru stilul său neconvențional, în care detaliile protocolare contează mai puțin decît relația personală sau statutul de „om de acțiune”. Totuși, la acest nivel, rareori ceva este lăsat la voia întîmplării, mai ales în discursuri scrise. Folosirea unei funcții inferioare celei deținute poate fi o formă de diminuare simbolică. Dacă administrația Trump consideră mandatul lui Nicușor ca fiind fragil sau marcat de controversele post-electorale din 2024-2025, „retrogradarea” verbală servește ca un memento al lipsei de recunoaștere depline a autorității sale prezidențiale. În plus, Trump a vorbit despre mulți români care vin în SUA, un fel de a puncta că noi mergem la masa lui, nu ai lui la masa noastră.

Suspiciunile de fraudă și intervenție externă, precum raportul recent al Comisiei Juridice din Camera Reprezentanților privind influențarea alegerilor prin rețelele sociale, cîntăresc greu.
SUA, sub Trump tind să valideze liderii pe care îi consideră puternici și legitimi prin prisma propriilor standarde de suveranitate.
Etichetarea lui Nicușor Dan ca „premier” (funcție care, în viziunea americană, implică mai degrabă un rol administrativ/tehnocrat) ar putea sugera că Trump îl vede mai degrabă ca pe un administrator sau un partener de dialog pentru chestiuni practice, precum reconstrucția Gaza, și mai puțin ca pe un lider de stat cu drepturi depline.

Se practică asemenea lucruri în diplomație?
Ei bine, da. De cînd lumea, iar ele se numesc „dog whistles”, mesaje codate.
Iar Trump are centura neagră la asemenea fluierături.

Dog Whistle este fluierul pentru cîini care emite ultrasunete pe care le aud cîinii și îi face să sufere, dar oamenii nu. În politică, un „dog whistle” este o declarație care pare inofensivă sau generală pentru publicul larg, dar care are un înțeles specific și codat pentru un anumit grup de susținători.
Trump, cum spuneam, este maestru la acest capitol. Cînd face o „gafă” sau folosește o poreclă, susținătorii săi înțeleg imediat că acesta este un semnal de atac sau de desconsiderare, în timp ce oficial, echipa sa poate spune: „A fost doar o eroare de exprimare”.

Cum se manifestă asemenea ”fluierături”?
Cum s-a întîmplat cu Nicușor Dan, îi spui „premier” în loc de „președinte” și doar numele, nu și prenumele, pentru a-i diminua simbolic importanța.
Sau – cazul lui Băsescu la Putin în 2005 – un lider este lăsat să aștepte pe hol sau la aeroport mai mult decît este normal. Sau evitarea contactului vizual sau a strîngerii de mînă, a se vedea cazul celebru al lui Trump, în trecut, cu Angela Merkel. Ori ce i-a făcut Putin aceleiași Merkel, cînd și-a lăsat cîinele mare în camera unde se întîlnea cu aceasta, știut fiind că Merkel avea fobie față de cîini.
Sau plasarea în plan secund într-o fotografie de grup, liderul „pedepsit” fiind pus undeva în margine sau în rîndul al doilea.

Prin „greșeala” de astăzi, Trump e plauzibil să-i fi transmis lui Nicușor Dan că, în ierarhia de la Mar-a-Lago sau de la Consiliul Păcii, el nu este un lider de prim rang.

Să amintim cîteva dintre cele mai celebre gesturi și tactici de tip dog whistle folosite de el.
Handshake-ul „Grab and Yank” (Strînge și trage). Acesta a devenit marca sa înregistrată în primul mandat. Trump prindea mîna interlocutorului și o trăgea brusc spre el, dezechilibrîndu-l fizic. Mesajul codat: „Eu dețin controlul aici, tu ești în spațiul meu.” L-a folosit cu Shinzo Abe, un maraton de 19 secunde, cu Macron, cu judecătorul Neil Gorsuch șamd.
Urmarea a fost că premierul canadian Justin Trudeau și Emmanuel Macron s-au „antrenat” special pentru a-i rezista, Macron strîngîndu-i mîna pînă cînd degetele lui Trump s-au albit, un gest care a fost, la rîndul lui, un mesaj de rezistență. Sau cînd îi spune lui Macron, aparent amabil, ”salutări frumoasei tale soții” în momentul cînd prezumtiva apartenența ei la sexul masculin era scandal planetar.

Avem și sfidarea prin ignorare, precum în 2017, la Casa Albă, cînd Trump a refuzat ostentativ invitația fotografilor și rugămintea directă a Angelei Merkel de a da mîna cu ea în fața camerelor.
A transmis publicului său că nu o respectă pe Merkel și că nu acceptă politicile Germaniei de la acea vreme (migrație, cheltuieli NATO).
Împingerea fizică, la Summitul NATO 2017, cînd Trump l-a împins la o parte pe premierul de atunci al Muntenegrului, Dusko Markovic, pentru a ajunge el în primul rînd la fotografia de grup.
Muntenegru tocmai aderase la NATO împotriva dorinței Rusiei. Gestul a fost interpretat de analiști ca un semnal subtil de desconsiderare față de micile state aliate care „nu contribuie destul”, fiind perceput favorabil de Moscova și de conservatorii americani.

Trump nu folosește neapărat insulte directe, ci termeni care par descriptivi, dar funcționează ca semnale: „globalists”, adesea folosit ca dog whistle pentru a ataca grupări internaționale, dar interpretat de alte grupuri radicale ca un atac la adresa unor figuri specifice, sau „low energy”, folosit pentru a „castra” simbolic adversarii politici, semnalînd că aceștia nu au forța necesară pentru a conduce.
În 2018, spre exemplu,Trump a salutat militar un general nord-coreean în timpul summitului cu Kim Jong Un.
Pentru diplomați, a fost o gafă uriașă (un președinte SUA nu salută un general al unui stat inamic). Pentru fanii săi, a fost însă un gest de mare maestru al negocierii care arată respect pentru a obține pacea, sfidînd regulile rigide ale protocolului.

În cazul lui Nicușor Dan, folosirea titulaturii de „prim-ministru” se încadrează perfect în tipare.

Spre deosebire de o declarație oficială de război sau de o ruptură diplomatică, care sunt brutale și costisitoare, aceste gesturi permit unui lider să transmită nemulțumirea fără a crea un incident. Dacă Nicușor Dan, spre exemplu, nu reacționează, Trump știe că îl poate domina. Dacă reacționează agresiv, Trump poate spune că a fost „doar o glumă” sau „o eroare”, făcîndu-l pe celălalt să pară paranoic.
Nicușor Dan avea o formulă lesnicioasă să riposteze elegant.
”În primul rînd, dle Președinte Trump, vă mulțumesc că ați convocat această întîlnire atît de importantă” a sunat prima frază a discursului său de 129 de secunde. Putea spune, în loc, ”În primul rînd, dle Președinte Trump, vă mulțumesc în calitate de președinte al României…”.
Nu a făcut-o.

Reamintim ce dezbatere intensă a izbucnit în 2024, cînd Trump l-a numit pe Trudeau ”guvernatorul marelui stat Canada” – o altă referire aparentă la ”gluma” lui frecventă potrivit căreia țara ar putea deveni al 51-lea stat.

Analistul Eric Ham remarca atunci, pentru CTV News: ”Cred că atunci cînd îl vedem pe Donald Trump folosind un astfel de limbaj – și o face iar și iar – ceea ce devine clar este că Donald Trump se pregătește să intre în luptă împotriva unui inamic perceput. Și chiar acum, Donald Trump vede Canada și Mexicul ca pe acel inamic, iar în acest moment folosește un limbaj extrem de denigrator împotriva ambelor țări”.

Dacă a fost o eroare sau un mesaj de recunoaștere parțială a statutului președintelui Nicușor Dan nu vom ști, probabil, niciodată. Cert este că, deși fără mari așteptări, vizita lui Nicușor s-a dovedit extrem de subțire, iar șansele unei întîlniri oficiale la Casa Albă în viitorul pe termen scurt ori mediu sunt, în opinia noastră, și mai subțiri de azi începînd. (Bogdan Tiberiu Iacob)