Situația din TVR are toate șansele să se agraveze dramatic, după decizia de azi a Parlamentului de a-l numi director interimar pe publicistul Radu Călin Cristea, la scurt timp după respingerea raportului de activitate pe 2011, ceea ce a atras demiterea Consiliului de Administrație.

Cuvîntul de ordine, după desemnarea lui Cristea la șefia TVR, nu poate fi decît stupoare, din motive pe care le vom expune imediat.

Pe de-o parte, sunt toate șansele ca noul șef să rămînă interimar pînă după alegeri, dacă nu și mai tîrziu, pentru că mai sunt 18 zile din actuala sesiune în care parlamentul ar putea numi noul CA, și trebuie derulate alegeri în TVR pentru stabilirea reprezentanților salariaților. În sesiunea de toamnă, pe de altă parte, s-ar putea să nu mai existe majoritatea parlamentară necesară votării noului CA, după ce puterea actuală se va despărți de vreo 16 aleși victorioși la locale.
Drama este că un director interimar are atribuții extrem de limitate, din punct de vedere managerial, conform legii de funcționare a televiziunii, astfel că dezastrul financiar din instituție nu poate fi stopat în perioada următoare nici măcar declarativ.

Pe de altă parte, acceptarea postului de către Cristea ascunde, ea însăși, mari semne de întrebare.

Să recapitulăm: în februarie 2005, presa află că lui Radu Călin Cristea i s-a propus de către Traian Băsescu, prin intermediul consilierului prezidențial Claudiu Săftoiu, postul de președinte al TVR în locul lui Valentin Nicolau.

Cristea răspunde propunerii printr-un e-mail, în care afirmă, negru pe alb:

”As vrea sa va asigur ca am tratat foarte serios aceasta oferta (incluzand in acest pachet atat SRTV, cat si SRR).
M-am informat, m-am consultat cu numeroase persoane, din diferite medii, si am confruntat aceste opinii cu propria perceptie asupra ofertei Dumneavoastra.
Este, cu siguranta, unul din pariurile cele mai complicate din viata mea, dar mi se pare o chestiune de bun simt sa nu ma angajez intr-o actiune unde m-as fi confruntat constant cu mari necunoscute legate de gestionarea financiar-economica a acestor institutii publice. Daca as fi acceptat o oferta care ar fi depasit sensibil aria mea de pricepere mi-as fi reprosat ca imi incalc principiile si ca uzez cu ipocrizie de un dublu standard cand vine vorba de propria persoana. (…) Realizez ca decizia mea va starni dezamagirea unor persoane pe care le pretuiesc”.

La vremea cînd Cristea declina, politicos, propunerea Cotrocenilor, TVR nu era în colaps economic, ba chiar se afla în cel mai fericit moment al existenței post-decembriste, financiar vorbind, cu un plus în conturi de cîteva milioane de dolari.
Cu toate acestea, ziaristul, modest, se declara a priori depășit de chestiunea managementului, ca un condeier care se ocupase în carieră doar de litere, nu și de cifre.

Au trecut 7 ani de atunci, în care nu am aflat să fi crescut competența economic-managerială a ziaristului, vezi scandalurile și acuzațiile de management defectuos din perioada în care Videanu îl numise director la Muzeul Literaturii, cu ajutorul amicilor portocalii Mircea Mihăieş, Ioan T. Morar şi Romeo Pop, mai apoi numirea fiind declarată ilegală de justiție. Răstimp, TVR s-a afundat în cel mai cumplit marasm financiar, care ar da gata manageri de top, și totuși, iată: Radu Călin Cristea acceptă, senin, postul de director general, ba încă interimar, deci, cum spuneam, cu puteri limitate.

O ciudățenie, am spune noi, de rău augur. Rămîne să vedem cum va evolua situația în săptămînile următoare, pentru că timpul nu mai are răbdare cu TVR. Timpul și, mai ales, portăreii. (Bogdan Tiberiu Iacob)