Joi se anunță o zi de foc pentru viitorul economic al UE. Miniștrii de finanțe din zona euro se reunesc într-o atmosferă extrem de încărcată, iar surse diplomatice de la Bruxelles avertizează că discuțiile vor fi „cu sînge pe pereți”. Motivul? O propunere-șoc venită din partea Spaniei, implicînd trilioane de euro, despre care scrie Politico, și care riscă să dinamiteze relațiile dintre membrele UE, adîncind faliile într-un moment în care blocul comunitar stă mai prost ca oricînd cu stabilitatea.

După vaccinuri la comun, împrumuturi la comun

Pe masă se va afla un document de dezbatere extrem de agresiv, prin care Madridul, reprezentat de ministrul Economiei, Carlos Cuerpo, cere Comisiei Europene să încalce un tabu istoric și să schimbe din temelii modul în care funcționează banii în Europa.

În termeni simpli, Spania vrea ca UE să înființeze o așa-numită Facilitate Suverană Europeană (FSE). Prin acest mecanism, CE ar urma să împrumute în fiecare an de pe piețele financiare suma colosală de 850 de miliarde de euro, folosindu-se de numele și reputația întregii Uniuni, adică vreo 6 trilioane de euro într-un exercițiu bugetar pe șapte ani, să zicem. Ulterior, acești bani ar fi redistribuiți sub formă de credite statelor membre.

Logica Madridului este pragmatică. Atunci cînd o persoană cu venituri mici și datorii mari vrea un credit de la bancă, primește o dobîndă uriașă pentru că prezintă un risc. Dacă vine însoțită de un girant bogat și de încredere, banca îi dă banii cu o dobîndă mult mai mică.
Țări cu datorii mari și bugete fragile, precum Spania, Italia sau Franța, se împrumută astăzi de la bănci cu dobînzi foarte mari pentru că sunt considerate clienți riscanți. Dacă însă UE împrumută banii în numele tuturor, investitorii vor cere dobînzi mult mai mici, avînd în vedere ratingul maxim (AAA) al CE. Spania susține că acest artificiu ar aduce economii imediate de 5 miliarde de euro pe an pentru țările participante, ajungînd la 25 de miliarde pe termen lung – bani care ar putea fi cheltuiți pe priorități interne.

Pentru Germania e cel mai rău coșmar

Pentru statele din nordul Europei, conduse autoritar de Germania și Olanda, propunerea Spaniei este pur și simplu de neacceptat și reprezintă „cel mai rău coșmar” economic. Berlinul și Haga s-au opus istoric ideii ca UE să emită datorii la comun în mod permanent. Singura excepție a fost pachetul post-Covid din 2021, însă acela a fost acceptat strict ca o măsură temporară de urgență.

Din perspectiva nordului, planul spaniol aduce probleme uriașe.
În primul rînd, nemții ar deveni giranții sudului. Chiar dacă Germania și Olanda ar refuza să se atingă de acești bani, ele tot ar purta riscul. Dacă o țară din sud nu își mai poate plăti partea, datoria cade automat pe bugetul UE, adică tot pe umerii celor mai mari contributori (băncile și cetățenii germani sau olandezi).
Pe urmă, am avea scumpirea creditelor pentru țările bogate. Cînd UE iese pe piață să ceară 850 de miliarde de euro în fiecare an, ea „înghite” tot capitalul disponibil. Investitorii vor avea portofoliile pline de obligațiuni UE, ceea ce va forța Germania sau Olanda să crească propriile dobînzi interne atunci cînd vor dori să facă împrumuturi pentru proiecte naționale.

În fine, politic vorbind, ar fi o sinucidere politică acasă. Pentru guvernele din Berlin și Haga, a fi de acord cu un mecanism care creează o datorie colosală la nivel european este imposibil de vîndut propriilor alegători, fiind o muniție perfectă pentru opoziția politică. Pentru un politician din Berlin sau de la Haga, este imposibil de explicat electoratului de acasă de ce votează în favoarea unui mecanism prin care se creează o datorie colosală la nivel european. În mentalitatea economică nordică, în special cea germană, acumularea de datorii este privită cu o reticență extremă. Opoziția politică din aceste țări ar specula imediat momentul, acuzînd guvernul că „semnează un cec în alb pentru risipa din sud”, fără ca cetățenii germani sau olandezi să vadă vreun beneficiu direct.

Deși Spania propune ca participarea să fie voluntară și limitată doar la țările care respectă regulile fiscale, documentul recunoaște că fără implicarea celor mai mari cinci economii din zona euro (inclusiv Germania și Olanda), schema nu are nicio credibilitate economică. Rămîne de văzut cît de adînci vor fi rănile lăsate de această dispută după ședința de joi, însă un lucru este cert: Europa se îndreaptă spre o nouă criză internă legată de bani. (Bogdan Tiberiu Iacob)