„Doamnă, opriţi-vă o secundă, vă rog frumos! Ajunge! A fost o săptămână cumplită de războaie, de supărări. Săptămâna aceasta vreau să ne apucăm de ceea ce de fapt aşteaptă oamenii de la noi. Vreau să vorbesc cu colegii mei ce avem de făcut în zilele următoare din punct de vedere economic”.

Rugămintea de mai sus aparține premierului Ponta, în dialogul cu o jurnalistă care îl chestiona despre conflictul cu Băsescu și reprezintă, după părerea mea, un apel firesc către încetarea unei stări aberante de permanent conflict pe scena politică de la noi. O stare care a ajuns să reprezinte în România normalul și să fie percepută ca atare de toți cetățenii. Altminteri, greu de înțeles de ce ar fi mai interesați românii de războiul premier-președinte, guvern-CCR, putere-opoziție, Năstase-procurori șamd decît de siguranța zilei de mîine, de locuri de muncă, de restanțele la bănci și de ce vor pune la prînz copiilor pe masă.

Europa e în fierbere, nu doar din cauza caniculei, ci pentru că Uniunea e în pericol de destrămare, la porțile turcești ale bătrînului continent se aude zăngănit de arme și zgomot de război, iar românii își sparg capetele pe tema adevăratei reprezentări la Consiliul European: președinte ori premier?

Mă rog, cetățenii sau presa care pretinde că le reprezintă interesele, personal nu sunt convins că e chiar așa o temă de discuție în familii cine ar trebui să meargă la Bruxelles și cine nu.
Ceea ce e important de menționat – și aici e vestea îmbucurătoare – e că tînărul premier Ponta, ”student” la cursuri intensinve la facultatea din Palatul Victoria, a învățat rapid o lecție: aceea că scandalurile mediatice sunt una, iar prioritățile țării alta.

Meseria de premier se învață din mers, iar liderul PSD arată că deține tot cei îi trebuie pentru a învăța repede și bine, și pentru a aplica ceea ce învață.

România are nevoie de reintegrarea în normalitate, și normalitatea înseamnă politicieni responsabili, înseamnă renunțarea la scandaluri infinite, la interpretări după ureche ale legilor, la amestecul perpetuu al serviciilor secrete în tot ce mișcă. Are nevoie de relansare economică, de locuri de muncă, de protecție socială pentru cei defavorizați, de privatizări inteligente și de management competent, de reformă a statului și de stimulare a cercetării.
Are nevoie de stoparea migrației care ne lasă fără forța de muncă cea mai calificată și fără materia cenușie cea mai competentă.

Are, mai ales, însă, nevoie de desprinderea de un trecut tenebros, în care țara a ajuns teren de experiențe nulear-politice pentru lideri-jucători și șlehtele din umbra lor. Și a mai ajuns peisajul marquezian în care politicieni fără bacalaureate îi caută pe alții la doctorate.

Iar pentru asta, Ponta are nevoie de înțelegere, de încredere și de sprijin, în special din partea clasei politice, atît cît a mai rămas în ea responsabilitate și bun simț.
Așa cum a început munca la palat, Ponta dă semne că ar putea fi șansa de evadare a României din plutonul țărilor bananiere sub aspect moral-politic (că bananele adevărate tot din import le aducem), șansa de regăsire a demnității pierdute a românilor, șansa de ridicare din genunchii în care prea mult am stat, umili și umiliți, în ultimul deceniu. Cine umblă cît de cît peste hotare știe bine la ce mă refer.

A rata și ultima șansă care ne-a mai fost oferită, prin debarcarea odioasei guvernări portocalii, înseamnă a ne bate joc de viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, iar asta nu trebuie să se întîmple.
Treziți-vă, politicieni responsabili, strîngeți rîndurile și întoarceți-vă privirile către popor: guvernarea USL e, poate, ultimul tren în care ne mai putem urca pentru mult timp de aici încolo.
Asta, dacă vrem ca România să nu mai fie țara în care a trăi ne ocupă, vorba pișicherului, tot timpul. (Dan Ioan Popescu)