”Săracul dottore, dacă ar ști ce îl așteaptă după alegeri!” îl căinează Mama Omida Lăzăroiu pe Victor Ponta, într-o postare voită cu tîlc pe Facebook, în această dimineață. Cacealma? Cunoscîndu-l pe Lăzăroiu-limbă-lungă-fapte-ioc, am spune că da. Mai e însă și ieșirea de miercuri seara a președintelui, ale cărui mesaje ar putea devoala o anumită strategie post-electorală. Una a disperării, dar nu complet lipsită de șanse.

Traian Băsescu a declarat aseară că după alegeri va chema la consultări pentru desemnarea premierului numai partidele, dacă niciunul nu obţine mai mult de 50% din voturi, iar USL va trebui să accepte acest lucru, menţionând că problema partidelor din Uniune este încrederea reciprocă.
„Categoric partidele, pentru că în Constituţie art.103 face referire strict la partide. Iar dacă vă uitaţi în legea partidelor, definiţia pentru partide şi alianţe este diferită. Eu nu pot să încalc Constituţia, în plus ar mai avea un efect dacă aş accepta să discut cu alianţe, mai ales dacă vorbim de USL care spune că va obţine peste 50%. Nu mai am dreptul să consult celelalte partide pentru că este prevedere expresă în Constituţie că atunci când un partid obţine 51%, numai cu el se face consultarea”.
Preşedintele a argumentat că în cazul în care niciun partid nu obţine 50%, atunci toate au şansa să participe la consultări şi să facă parte din coaliţia de guvernare, iar el trebuie să asigure acest lucru.

O interesantă precizare, venită cînd lumea se aștepta mai puțin. Pînă acum, bătaia peștelui era pe acceptul sau refuzul de a desemna un premier al USL, deși niciun partid component nu ar avea cum să obțină peste 50% din totalul mandatelor. Aici, președintele e, însă, complet descoperit politic, legal și moral: niciun lider european nu i-ar ține partea cînd ar refuza să dea puterea unei alianțe legal constituite care ar obține cinstit majoritatea voturilor. O eventuală suspendare pe această temă ar fi îndreptățită total.

Șmecheria devoalată aseară complică, însă, nițel lucrurile.

În culisele politicii se bănuiește de mai multă vreme că Traian Băsescu va încerca să tragă de timp după alegeri, pentru a forța – de astă dată cu rezultatele concrete pe masă – rearanjarea unor poli de putere în interiorul noului parlament, care ar urma să valideze guvernul. Există chiar informații că nu vom avea, din acest motiv, un guvern nou mai devreme de Bobotează.

Amintindu-ne, bunăoară, iuțeala cu care PC-ul lui Voiculescu a fost deturnat din alianța cu PSD, în 2004, ori jocurile ciudate făcute de Tăriceanu și Geoană după alegerile din 2008, cînd în loc de o alianță PSD-PNL a venit la putere una PSD-PDL, nu putem să eliminăm ipoteza unei noi trădări și de această dată.

Pentru a cîștiga timp, Băsescu se poate folosi de refuzul de a primi USL la Cotroceni, pentru consultări, ca alianță, forțînd varianta discuțiilor individuale.
Dacă USL cedează, se cheamă că Băsescu repurtează deja o primă mare victorie de imagine, ceea ce ar ajuta și mai mult planurilor sale.

Dacă, dimpotrivă, uslașii se țin băț și anunță că merg ori împreună, ori deloc, singura soluție e apelarea la Curtea Constituțională pentru a se stabili dacă o alianță poate ori ba să meargă la consultări. Aflată la mîna președintelui, CCR poate oferi acestuia un răgaz de cel puțin o săptămînă pentru a trage sfori politice pe la spate.

Pe de altă parte, o tentativă de suspendare a sa de către USL în această eventualitate ar pica la fel de prost ca imagine externă precum cea de astă vară, pentru că președintele nu refuză să desemneze premierul majorității, ci doar încearcă să aplice Constituția – exagerat de scrupulos, e drept! – în cazul etapei consultărilor.

Strategia Cotrocenilor poate fi lejer dată peste cap dacă partidele din USL se țin tari pînă la capăt, chiar cu riscul unei întîrzieri la formarea guvernului, pentru verdictul CCR.
Labilitatea crasă de care dau dovadă, însă, dintotdeauna, politicienii mioritici ne împiedică să pariem cu dîrzenie pe această variantă, deocamdată. Nu ne rămîne decît să urmărim derularea evenimentelor, în următoarea săptămînă, cînd vom ști dacă am avut ori nu dreptate. (Bogdan Tiberiu Iacob)