Nu s-a terminat. Zorii păcii nu sunt deloc aproape. Dimpotrivă. Războiul abia poate să înceapă. Adică să se extindă. Escaladând și mai periculos. Pentru prima dată, un stat NATO, Polonia, a fost lovit. Până în această clipă, nu este clar dacă cu o rachetă sau cu două. Având indicii cum că s-a produs un act de agresiune, căruia i-au căzut victimă doi oameni, și care a produs pagube materiale, iar actul de agresiune a fost generat de armata Federației Ruse, în cursul nopții, Polonia a decis, după întrunirea Consiliului de Securitate, activarea articolului 4 al Tratatului NATO. Ceea ce înseamnă că, de urgență, liderii statelor NATO se vor întruni și vor lua o decizie. Atenție, nu este vorba despre articolul 5, ci de articolul 4, pentru că încă nu există certitudinea că s-a produs un act de agresiune cu intenție. Până la clarificarea situației, sunt puse pe masă fel de fel de ipoteze, unele de-a dreptul halucinante, dar aproape cu certitudine se vor lua unele măsuri care vor crește tensiune între Occident și Federația Rusă.
Prima reacție a lui Joe Biden, președintele Statelor Unite, aflat în insula Bali din Indonezia, cu prilejul summitului G20, a fost să calmeze spiritele și să-și exprime neîncrederea că a fi avut loc o agresiune intenționată a Federației Ruse împotriva Poloniei. Este și logic. O agresiune ar fi presupus atacarea unor căi sau baze de aprovizionare a Ucrainei cu armament, de pe teritoriul Poloniei. Racheta sau rachetele rusești, în acest scenariu, nu ar fi fost îndreptate spre marginea unei comune, unde probabil coincidența a făcut să fie lovit un vehicul agricol. Rămâne însă în discuție ipoteza unei lovituri rusești de tatonare. Pentru a putea fi observată și analizată la Kremlin viteza de reacție a statelor NATO și măsura în care acestea se mobilizează. Această ipoteză poate sta în picioare. Desigur că nu trebuie să ne luăm după fentă. Fenta în acest moment pare a fi reacția extrem de dură a lui Volodimir Zelensky, care acuză într-un mod cât se poate de explicit o agresiune intenționată a Federației Ruse, făcând trimitere și la numeroasele amenințări ale oficialilor de la Kremlin, inclusiv ale lui Vladimir Putin, cum că Federația Rusă este îndreptățită să lovească bazele de aprovizionare ale armatei ucrainene, chiar dacă acestea se află pe teritoriul Poloniei. Sau României. Acum, aceste amenințări lansate de la Kremlin s-ar putea să-i coste pe ruși. Cât privește acuzațiile extrem de rapide ale lui Zelensky, e bine să fim circumspecți și să le cântărim după măsura propagandei de război și a interesului pe care-l are de a angaja în acest conflict statele NATO, într-o măsură mai mare decât s-au angajat până în prezent.
Analiștii militari din lumea întreagă își pun câteva întrebări de bun simț, până când analiza minuțioasă a situației create va scoate la lumină adevărul. Dacă a fost o singură rachetă care a lovit teritoriul polonez, situația este mai simplă. Poate fi considerată o întâmplare. Un accident. Scăparea de sub control de către ruși a unei rachete de atac. Dacă însă au fost două rachete, care au explodat în Polonia, atunci situația se complică mult. Pentru că lanțul de coincidențe nu ar mai putea fi în niciun fel explicat. Analiștilor din presă, care vântură ipoteza conform căreia ar fi fost vorba de o rachetă de atac, din cele peste 200 lansate de ruși împotriva Ucrainei în ultimele 24 de ore, care ar fi fost lovită de apărarea lui Zelensky, le spun că acest lucru este imposibil. O rachetă lovită sau fragmente ale unei rachete lovite nu pot să zboare 70 de kilometri, distanța care separă frontiera de locul impactului.
Extrem de straniu este că, după ce s-au aprins toate spiritele la nivelul statelor NATO, după ce s-au consumat fel și fel de reacții, una dintre cele mai întârziate fiind a premierului român, generalul cu patru stele Nicoae Ciucă, s-a trezit și purtătorul de cuvânt al armatei Federației Ruse să rupă tăcerea și să nege că ar fi vorba de o rachetă rusească. De ce a avut loc o reacție a atât de întârziată a Moscovei? Dacă pentru ei era cert că nu au lansat nicio rachetă deasupra teritoriului polonez și că nu se află la originea niciunui accident, de ce s-au mișcat atât de greu?
Ce poate urma? La finalizarea anchetei, care probabil se produce azi, se poate ajunge la concluzia că racheta nu a fost rusească. Sau rachetele. Că ar fi aparținut de fapt Ucrainei, așa cum unii analiști deja au sugerat. Incidentul se închide, ca și când nu ar fi avut loc. Iar speranțele că se va pune capăt acestui război renasc. Se poate însă ajunge la concluzia că racheta este rusească. Sau rachetele. Și că ar fi avut loc nu un act de agresiune, nu o tatonare a reacțiilor NATO, ci pur și simplu un accident. În care armata rusă a scăpat situația de sub control. În acest caz, tot este activat articolul 4 din Tratatul NATO. Reprezentanții statelor NATO se vor întâlni, vor analiza incidentul și vor căuta o soluție, pentru ca el să nu se mai poată repeta. Și care este soluția? Una singură. Asigurarea spațiului aerian al Ucrainei. În totalitate sau într-o zonă de siguranță pentru statele din flancul sud-estic NATO. Ceea ce înseamnă că fie Ucraina va primi ceea ce solicită de mult timp, respectiv avioane de patrulare și de vânătoare, dar cu condiția probabil de a le limita aria de desfășurare în zona stabilită, fie statele NATO vor asigura ele însele această patrulare deasupra teritoriului ucrainean. Riscând să intre în coliziune directă cu avioanele de vânătoare și de bombardament ale Federației Ruse.
În fine, la limită, dacă se constată cumva că actul de agresiune a fost intenționat, ar putea fi activat de această dată articolul 5 al Tratatului NATO, urmând să se decidă pentru a doua oară în istorie declanșarea unui război al statelor NATO împotriva unui stat non-NATO, dar după obținerea unui acord unanim al membrilor. Acesta este însă un scenariu la care nici nu vreau să mă gândesc.
Oricum, situația în loc să se simplifice, se complică și mai mult. Cum concluzionam și într-o analiză anterioară, mai e mult până departe.