La ora actuală, în lume mai există șapte șefi de stat care l-au cunoscut, în această calitate, pe Nicolae Ceaușescu, așa-numiții ”pretini” ai fostului dictator, cei mai mulți, ei înșiși, dictatori africani feroci, ceea ce explică și menținerea la putere timp atît de îndelungat fără a fi, cu mici excepții, capete încoronate. Cînd I se făcea dor de amicii săi africani, Ceaușescu trăgea un periplu prin jumătate de Africa, așa cum s-a întîmplat, bunăoară, în 1977 sau 1979.

Pe lista ultimilor șapte ”pretini”, la loc de cinste, tronează Muammar Gaddafi, dictatorul libian la putere din 1969, pe care Ceaușescu l-a vizitat oficial de cel puțin trei ori, în 1974, 79 și 85. Colonelul Gaddafi are cele mai mari șanse de a fi primul care va ieși din grupul celor 7, date fiind evenimentele momentului, din țara sa. (Îl vor plînge sincer Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor). Prețul plătit ar putea fi, însă, un conflict violent în tot Orientul Mijlociu.

José Eduardo dos Santos, liderul Angolei, e un alt pretin pe care nea Nicu l-a vizitat, în 1987, după ce a ratat de puțin numirea sa în funcție, în aprilie 1979, cînd a vizitat țara africană înainte de eveniment, petrecut pe 10 septembrie, același an. Santos a modificat Constituția țării pentru a se menține și legal, nu doar de facto, la putere, astfel încît președinte al țării devine automat liderul partidului cu cele mai multe locuri în parlament. Evident, partidul său. Anul trecut, pe 24 octombrie, Santos a fost victima unei tentative de asasinat, în timp ce se întorcea cu mașina de la plajă, dar garda sa personală i-a ucis pe atentatorii care doreau sa-l împuște.

Și Paul Biya, liderul Camerunului, s-a numărat printre oficialii agreați de Ceaușescu, încă de pe vremea cînd era doar premier, iar nea Nicu accepta, mîndru, decorațiile conferite de președintele de atunci, Ahmadou Ahidjo. Ca orice dictator care se respectă, Biya a modificat recent Constituția, în acord cu ”dorințele poporului”, pentru a putea candida la nesfîrșit.

Un mare prieten este și Robert Mugabe, președintele Zimbabwe, pe care Ceaușescu l-a vizitat în iulie 1983, la trei ani după venirea la putere. Unul dintre cei mai feroci dictatori ai momentului, Mugabe conduce o țară înfometată, cu reprimări brutale ale drepturilor omului și în care inflația depășește 2.000.000%.

Alt pretin este Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, liderul Guineei Ecuatoriale, la putere din 1979, după o sîngeroasă lovitură de stat. După preluarea puterii, evident, a modificat Constituția, iar de atunci e reales, sistematic, cu 97-98%. Ceea ce înseamnă, incredibil, că 3% au curajul să voteze contra ori, mai sigur, e vorba de voturi nule. Mulți politologi îl consideră un dictator mai rău chiar decît Mugabe. Este suspectat, la fel ca fostul împărat Bokassa, de canibalism.

Pe listă apar și doi suverani, unul fiind Tuanku Abdul Halim Muadzam Shah, sultanul Malaieziei, la putere din 1958 și pe care Ceaușescu l-a vizitat în noiembrie 1982.

În fine, ultimul, sau ultima, pe listă este regina Elisabeta a II-a, a Marii Britanii, cea care l-a plimbat, în 1978, pe fostul dictator prin Londra, cu trăsura, prețul plătit de România pentru onoare fiind un contract uriaș pentru motoare de avion Rolls Royce. (Bogdan Tiberiu Iacob)