Un aspect mai puțin observat, fără îndoială, de mulți: condamnarea lui Dan Voiculescu, de vineri, aproape pune capăt la ceea ce s-ar putea numi primul val de îmbogățiți post-decembriști, care s-a format în chiar primele luni ale lui 1990, după ce Dinu Patriciu înregistra întîia firmă privată din România. Toți marii afaceriști ai vremii sunt astăzi doar o amintire sau au probleme grave, cu o unică excepție: Viorel Cataramă, ultimul ”mohican” rămas pe metereze.

Încă din ultimele zile ale lunii decembrie 1989, pe cînd românii comentau, încă, execuția Ceușeștilor și prestația noilor conducători feseniști, cîțiva dintre ei se gîndeau, deja, la cum să pună pe picioare primele businessuri private. Cel mai grăbit, Dinu Patriciu: în februarie 1990, el pune pe roate SC Alpha Construcții și Investiții Imobiliare S.A., care a obținut Autorizația de funcționare nr. 1 din România, aproape actul de re-naștere a capitalismului mioritic.

În perioada 1990-92 se naște primul val de mari afaceriști, cu mega-vile luxoase, Mercedesuri cît tancul – epoca Bugatti, Lamborghini sau Maserati era încă departe, totuși – și sedii de firmă cu pereți de sticlă.
În mod firesc, acești primi magnați lansați în cursă (nu luăm în calcul nume ca Ion Țiriac sau Iosif Constantin Drăgan, deja bogați în momentul 1989) aveau toate datele ca astăzi să fie în fruntea capitalului autohton, că doar cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
Realitatea a vrut altfel. Dintr-un motiv sau altul, (lipsa know-how-ului, criza economică, justiția etc) practic toți primii îmbogățiți au ajuns prost, cu o unică notabilă excepție.

Dinu Patriciu a avut o scurtă perioadă de glorie în care s-a putut lăuda cu titlul de cel mai bogat român, dar în prezent e aproape ieșit din peisaj, cu o avere decimată, divorțat și în război cu ex-nevasta, bolnav și, cel mai trist, cu aureola de distrugător de businessuri: a făcut praf aproape tot ce a atins, trecînd și prin experiența umilitoare a arestului.
Un alt pionier celebru al afacerilor de după revoluție, George Pădure, ”GEPA”, cum i se spunea, după numele firmei sale, a mers tot în jos, pînă aproape de faliment, nereușind nici în tentativa de a se revopsi politician. Azi, e aproape anonim.
Mihail Cîrciog, primul mare mogul de presă, patronul unui trust care devenise o adevărată fabrică de produs bani gheață, cu Ion Cristoiu la butoane, s-a ”stins”, și el, lent, dar sigur, decesul survenit acum trei ani prinzîndu-l tot într-un anonimat, la ani lumină distanță de strălucirea de altădată.

George Copos, (Ana Electronic, Rapid, Hilton, Crowne Plaza șamd) a ajuns după gratii, și nu e clar ce va mai rămîne, pînă la eliberarea sa, dintr-un imperiu de afaceri cîndva de mare viitor.

Sever Mureșan, lansat în afaceri tot în primele săptămîni după revoluție, cu firma PANIRO, devine mai apoi bancher de succes și sponsor al PDSR, ca partid de guvernămînt. Răsfățatul unor mari lideri politici și al afacerilor, Mureșan ajunge să fie implicat în numeroase procese de corupție, condamnat la închisoare în țări ca Elveția ori Franța și la plata unor despăgubiri imense. Nu se mai aude nimic de el în prezent.

Frații Păunescu au avut o perioadă atît de înfloritoare după revoluție încît, vorba Academiei Cațavencu, mai aveau un pic și achiziționau întreaga țară. În mandatul lui Emil Constantinescu, însă, bossul clanului, George Constantin Păunescu (Lido, Intercontinental, Poolgec, Ages SRL etc) a fost nevoit să se refugieze în SUA pentru patru ani, de teama justiției, iar după revenirea în țară cariera sa afaceristică a intrat în declin. Azi, numele clanului cîndva atotputernic e rostit mai degrabă în contextul filmelor regizate de juniorul Bobby.

Cristian Țînțăreanu a făcut o avere fabuloasă grație shopping center-ului Prisma, dar a sfîrșit ”înghițit” de concurența marilor lanțuri occidentale intrate pe piața noastră. În prezent, mai face valuri doar pe la emisiuni de divertisment, în brațele unor june cărora le-ar putea fi bunic.

Gelu Tofan, regele cauciucurilor din Europa de răsărit, ajunsese în 1995 la o avere de peste 100 de miliarde de lei și visa la achiziționarea Petrom. Ulterior, a fost acuzat de propriul partener, Ștefan Rădulescu, de cea mai mare fraudă fiscală comisă în România, păgubirea statului cu cca.78 de milioane de dolari, ca urmare a privatizării fabricilor de anvelope Silvania Zalău şi Floreşti Prahova. În 2009, imperiul Tofan și a cerut singur falimentul, iar patronul său mai apare în media doar cu ocazia unor audieri la DNA.

Dan Adamescu a demarat afaceri în România imediat după revoluție, ajungînd patron al magazinului Unirea, al ziarului Romania liberă, al societății de asigurări Astra, și pe un loc fruntaș în Top 300. Din păcate, se află de ceva vreme după gratii și riscă o condamnare de toată frumusețea pentru dare de mită, după ce nici afacerile nu i-au mai mers strălucit în ultima perioadă.

Victor Stănculescu a abandonat armata, după revoluție, pentru a deveni mare afacerist, în calitate de reprezentant în România ai gigantului britanic Bali, el conducînd o sucursală care derula afaceri de peste 155 de milioane de dolari în 1992. Ultimii ani i-a petrecut în pușcărie, aproape falit, fiind eliberat condiționat în luna mai, după executarea a 5 ani dintr-o condamanre de 15 ani.

Puiu Popoviciu a avut un start spectaculos în afaceri după revoluție, grație statutului de ginere al lui Ion Dincă Teleagă, ajungînd acționar principal sau secundar la branduri precum Pizza Hutt, Howard Johnson, Baneasa Investments, KFC, IKEA șamd. A sfîrșit prin a avea probleme tot mai mari cu justiția, culminînd cu arestarea sa, în 2011. Ancheta a fost serios îngreunată, ce-i drept, de cetățenia americană pe care Popoviciu o deține încă din 1991, dar viitorul nu sună deloc bine pentru afacerist.

În fine, cel care putea poza în marele cîștigător al cursei primilor milionari români, Dan Voiculescu, aflat pe cai financiari mari pînă în acest moment, a fost executat dintr-o mișcare de justiție, prin condamnarea sa, vineri, la un deceniu de pușcărie – la care se mai pot adăuga ani de la alte procese grele pe rol – și la confiscarea unei felii masive din avere.

Ultimul mohican al ”lotului 90” și, deocamdată, adevăratul cîștigător al cursei primilor îmbogățiți, este magnatul mobilei, Viorel Cataramă (59 de ani), care se menține de două decenii și jumătate, constant, în topul marilor miliardari autohtoni și nu are nici probleme cu justiția, care să-i amenințe imperiul de afaceri.

Interesant de remarcat, Viorel Cataramă a fost și primul nume dintre toate cele de mai sus care a țîșnit cu adevărat în ochii publicului, ca mare afacerist, în 1990. Erau vremurile în care uriașul său Mercedes de peste 150.000 de dolari putea fi remarcat dela un kilometru pe arterele unui oraș în care mașină de fițe însemna Daewoo Cielo sau Fiat second hand.

Supranumit cîndva ”Romanian dream”, deținător al poziției de prim afacerist român timp de cîțiva ani după revoluție, sponsor principal al PNL, ani de zile, deschizător de drumuri în materie de mașini de lux(Maybach, Lexus, Ferrari), Cataramă a coborît, ulterior, trepte bune în topul afaceriștilor, dar fără a părăsi podiumul, dacă putem spune astfel. În prezent, își încearcă norocul în alegerile prezidențiale în calitate de independent, sătul, probabil, de fluctuațiile devastatoare ale mediului de afaceri de pe urma interacțiunii nefaste cu politicul. (Bogdan Tiberiu Iacob)