CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9467 RON DOWN | 1 USD = 4.2501 RON DOWN | 1 GBP = 5.8655 RON DOWN

Un campion al manipularii occidentalilor

0 comentarii / 2177 vizualizări / 17 iulie 2012

Orice s-ar putea spune despre Băsescu, dar nu și faptul că nu ar fi un maestru al intoxicărilor și al manipulării, inclusiv la nivelul cel mai înalt. Poate și datorită capacității uluitoare de a încălca oricînd și oriunde regulile minime ale bunului simț. Într-un sport precum boxul, Băsescu ar deveni celebru pentru că la jumătatea partidei îi arde adversarului un șut sub centură, iar apoi urlă și se tăvălește că arbitrii care l-au descalificat sunt vînduți. Să ne amintim cîteva lecții de manipulare occidentală servite de președintele suspendat în ultimii opt ani.

Suntem undeva, prin 2004, iar Băsescu și strategii lui observă cîteva lucruri interesante: corupția și anumite abuzuri ale guvernului Năstase aduc guvernării social-democrate critici în presa europeană, iar pe de altă parte, americanii sunt nervoși din cauza blocării adopțiilor internaționale, SUA fiind țara cel mai interesată în înfierile de orfani.
Urmarea? Băsescu declanșează un scandal în serie cu dezvăluiri mincinoase, de-a dreptul halucinante pe alocuri, dar despre care știe că vor isteriza atît UE cît și SUA.
E vorba de celebra poveste a orfanilor pe care Năstase i-ar fi vîndut lui Berlusconi pentru a fi măcelăriți și a li se folosi organele interne, ori pentru a fi siliți să se prostitueze.
„Celula de bază în exportul de copii este formată din Șerban Mihăilescu și Adrian Năstase! Cei 105 copii livrați lui Berlusconi sînt copii furnizați rețelelor de proxeneți și pentru băncile de organe!” urlă Băsescu, agitînd public tot felul de așa zise dovezi secrete.

Scandalul era uriaș pentru că punea România într-o lumină proastă ca stat care își trimite copiii la moarte, punea guvernul Năstase la zid ca unul format din asasini, arunca în aer relațiile cu țări precum Italia, conduse de politicieni complici la traficul ilegal șamd.
Cui îi păsa, însă?
Important era să se dinamiteze relația excelentă dintre rivalul Năstase și premierul Italiei, să se asmută cancelariile și presa europeană pe guvernul PSD și să fie enervată și șocată America.

„Iată ticăloșia Guvernului Năstase, mai spunea Băsescu. Fostul șef de cabinet al lui Dăscălescu, Șerban Mihăilescu, a semnat memorandumul de vînzare a copiilor noștri! Pe listă se află tineri de 16-17 ani! Cine vrea să ne convingă că tineri care la vîrsta întocmirii dosarelor de adopție aveau 17 ani, au fost înfiați la 21 de ani? Cine vrea să ne convingă că sînt familii care înfiază 3-4 copii de 16-17 ani? Sînt copii furnizați rețelelor de proxeneți și pentru băncile de organe! Asta e realitatea cruntă a Guvernului Adrian Năstase!” declara Băsescu, la ședința Delegaților Reprezentanților naționali ai PNL.

Întrebat de unde știe că cei 105 copii au fost livrați rețelelor de crimă organizată, Băsescu răspundea, sec, „știu din afirmațiile Emmei Nicholson”.

Au trecut opt ani de atunci. Băsescu a ajuns președinte. Nimeni nu a văzut vreodată dovezi ale acelui scandal monumental și nimeni nu a mai fost măcar anchetat. PDL s-a mutat vesel în PPE, lîngă ”criminalul” Berlusconi, și s-au șters cu buretele toate acuzațiile. ”Criminalul” Șerban Mihăilescu a plecat din PSD pentru a se alia cu PDL și a fost achitat în procesele demarate.

Nu a fost singurul caz. Pe parcursul anului 2004, Băsescu i-a ”executat” prin declarații, pe lîngă Berlusconi, pe fostul candidat la președinția SUA, John Kerry, pe șeful Comisiei Europene, Romano Prodi, pe comisarul Gunther Verheugen, a spus că premierul Franței, Jean Pierre Raffarin și cancelarul Austriei, Gerhard Schroeder, iau mită din România și s-a declarat de acord cu faptul că președintele Internaționalei Socialiste, Antonio Guterres, și secretarul general al IS, Luis Ayala, au interese personale în a susține candidatura lui Adrian Năstase la președinție.

Adevărata lovitură de teatru a venit, însă, scurtă vreme după aceea, în momentul în care nou alesul președinte Băsescu a anunțat, nici mai mult, nici mai puțin decît că vrea redeschiderea unor capitole de negociere cu Bruxellesul, teza sa fiind că acestea nu au fost suficient de bine negociate. Reacțiile au venit imediat: ministrul olandez de externe, Bernard Bot, a cărui țară era co-președinta Comisiei Europene, declaratfără să ezite, la Bruxelles, că e vorba de o solicitare extrem de riscantă. La fel de șocat se arăta și ministrul francez de externe, Michel Barnier, care spunea că negocierile au fost lungi, grele, exigente, dar foarte bine conduse și că acum e prea tîrziu pentru România să mai ceară redeschiderea unor capitole.

Asta nu e tot: întors ”cu chef”, probabil, dintr-o vizită la Moscova, Băsescu sărea și la gîtul NATO, despre care afirma că nu oferă nicio garanție de securitate României:
„România mai are probleme de securitate națională, iar aici trebuie să stăm cu ochii deschiși. NATO și-a dovedit <> cu ocazia Irakului. Eu, ca șef al statului român, nu pot să nu îmi pun în continuare întrebarea <>. Cu securitatea națională nu are dreptul nimeni să se joace” afirma el, într-un interviu dat Antenei 1.

Și tot în numele stabilității, imediat după ce era ales președinte, Băsescu declanșa bătălia pentru alegeri anticipate, pentru a-și propulsa partidul de suflet în poziția de vioară întîi a scenei politice. Pe atunci nu mai era interesat de costuri, precum azi.

Revenind, de-a lungul anului 2004, Băsescu a atacat cu îndîrjire lideri și cancelarii din Vest pentru a-și atrage voturile naționaliștilor (nu degeaba l-a votat cu drag puternicul, pe atunci, electorat peremist, al doilea partid al țării ca mărime) și pentru a se înfățișa ca un politician demn și neatîrnat.
Nu a contat că regimul Năstase, cu bune și rele, făcuse eforturi cumplite pentru a îndulci percepția despre România, pentru a adera la NATO și pentru a finaliza negocierile pentru aderarea la UE.
Năbădăiosul primar era gata de orice sacrificiu (al altora, desigur) pentru a-și vedea sacii electorali în căruță. În căutare de sprijin popular intern, el ataca fără milă partenerii din UE și asta – culmea! – cu ajutorul unora dintre ei, suficient de naivi, și al presei vestice.

Astăzi, după opt ani, el joacă exact cartea inversă: cere disperat sprijinul cancelariilor europene pentru a depăși pierderea de popularitate internă.
Scopul e complet diferit, mijloacele sunt aceleași: minciuni prin omisiune, dezinformări pe bandă rulantă, intoxicări grosolane. În 2004, guvernul PSD ”încălca” moratoriile internaționale privind adopțiile: în 2012, guvernul PSD-PNL ”încalcă” independența Curții Constituționale și suspendă președintele deși asta nu e permis de Constituție (Traian către Merkel).

Din nou, Occidentul e atras într-un joc perfid, pe care nu îl poate înțelege, pentru că se joacă după niște reguli diferite, inacceptabile într-o democrație autentică. Un politician ori un diplomat occidental pot admite jumătăți de adevăruri ori exagerări politicos ambalate, dar nu pot concepe că cineva de înalt nivel poate minți pe față, brutal, fără să clipească.

Băsescu o face, dacă e nevoie, și cu zîmbetul pe buze, și cu lacrimi în ochi.

Marea șansă a marinarului e că, din 2004 pînă azi, s-au schimbat mai toți liderii europeni importanți. Pe cei vechi, probabil că nu ar fi reușit să îi prostească a doua oară; cu cei de azi, mai are însă o șansă. Din păcate pentru cei mai mulți români. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *