Este iminent. Foarte curând, cineva va plăti oalele sparte. Și va fi doar primul de pe listă. Vorbim tot despre corupția instituţionalizată. Acum, cred că este limpede, pentru toată lumea, că grupurile criminale ale corupției instituționalizate au acționat pe parcursul a cel puțin zece ani. În forță. Prădând avuția publică, sistematic, de miliarde de euro. Și, culmea! Chiar în timpul crizei economice, când au fost aplicate teribilele curbe de sacrificiu împotriva populației, în România s-a furat ca în codru. Ora răfuielilor care a venit nu înseamnă doar punerea la zid a unora dintre capii mafiei de la București. Înseamnă și asumarea de răspundere din partea celor care, cu bună știință, au tolerat acest fenomen, au închis ochii sau chiar l-au protejat. Așadar, care este acel cap care urmează să cadă?
Vinovatul nu poate fi identificat decât la vârful uneia din următoarele două instituții: Parchetul General sau Serviciu Român de Informații. Și este logic de ce. Dacă Parchetul General, în subordinea căruia se află și DNA, a fost informat, în ultimii zece ani, asupra operațiunilor de jaf și nu a reacționat, și reacționează abia acum, după ce regimul Băsescu este pe cale să se transforme în cenușă, lăsând locul regimului Iohannis, atunci conducătorii acestei instituții poartă totala răspundere, separată și în bloc. Mai există și ipoteza care ar putea fi luată în calcul, conform căreia, Direcția Națională Anticorupție nu ar fi primit, așa cum cere legea, semnale clare, sub forma unor note scrise, din partea Serviciului Român de Informații din care să rezulte cum se derulează mecanismele fraudării unui întreg stat. Dacă așa stau lucrurile atunci, firește, trebuie să răspundă individual, dar și în grup, cei responsabili de la conducerea Serviciului Român de Informații.
Ori una, ori alta. Ceva la mijloc nu există. Decât, eventual, la limită, și nici nu vreau să mă gândesc la asta, o complicitate inter – instituţională. Adică, temându-se de Traian Băsescu, dar fiind și promovați de acesta, și responsabilii DNA și responsabilii SRI să fi fost pe deplin informați, să fi tăcut chitic și să nu fi acționat în niciun fel pentru a curma teribila hemoragie financiară a banului public. Dar nu vrea să mă gândesc chiar atât de departe.
S-a ajuns astăzi să fie trecută așa-numita linie roșie. Punctul de inflexiune. Acum e mult prea limpede, pentru orice om cu capul pe umeri, că nu numai hoții, marii corupți ai României sunt responsabili, ci și cel puțin unii dintre câinii de pază. Așa că, urmează să vedem un câine de pază sacrificat și el ritual, în piața publică. Alina Bica a fost doar, sub acest aspect, un cățelandru. Chiar dacă a condus așa-numita organizaţie anti-mafie din România.
Întrebarea nu mai este dacă prognoza mea se va îndeplini sau nu. Ci, doar în cât timp. Câte zile vor mai trece până când un cap va cădea? Și oare de ce mă tot gândesc la un domn numit Florian Coldea? (Sorin Rosca Stanescu|)