CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Un manifest care nu lasă loc de echivoc: Marga și-a lansat candidatura la Cotroceni și sloganul electoral

24 comentarii / 11283 vizualizări / 19 octombrie 2022

Un text dat azi publicității de către filosoful Andrei Marga reprezintă cît se poate de clar, în modesta noastră opinie, lansarea neoficială a candidaturii sale la președinție, incluzînd sloganul electoral și, totodată, ideea centrală a mesajului său politic, anume ”Reconstruirea României”. Orice ar fi, e indubitabil că filosoful are gînduri mari și nici nu face eforturi să le ascundă: chestionat ieri de realizatorul Ionuț Cristache dacă va candida la Cotroceni, Marga a răspuns că nu a luat încă o decizie, dar ”cînd o voi lua, vă anunț!”.

Un text publicat azi de ”Cotidianul” sub semnătura lui Andrei Marga are toate ingredientele, însă, pentru a susține teza că fostul ministru a luat deja decizia revenirii în politica mare din postura de candidat prezidențial. Sigur că o lansare oficială nu ar avea loc, cel mai probabil, mai devreme de 2024, dar buzduganul trebuie aruncat cu ceva vreme înainte, totuși.

”Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport”

afirmă filosoful în textul intitulat ”Reconstruirea României”. Un proiect mult mai ambițios, mai profund, să admitem, decît ”România educată”.

Buzduganul a fost aruncat, zicem noi.

În esență, mesajul politico-electoral mascat al cărturarului spune adevăruri incomode despre fenomente extrem de grave și greu de contestat care au măcinat din interior și exterior România ultimului deceniu și mai bine. ”În istoria ei, România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt” spune Marga. Și e greu de contrazis.

Securism, prostocrație, dezrădăcinare istorică, nepotism, fraude, migrație, analfabetism, lipsa de integritate, vorbăria fără noimă, inflația propagandistică, protocoale secrete, stat-paralel, carierism, îmbogățire prin politică, umilirea Constituției, pierderea suveranității, îmbrățișarea globalismului, sufocarea românilor cu prea multe legi ”care îngrădesc și interzic”, lipsa controlului cetățenesc.

Sunt toate și multe altele enumerate în textul-manifest al lui Andrei Marga, pe care îl reproducem integral și despre care dăm asigurări că merită citit tot integral. 5 minute din timpul oricărui cititor care nu vor fi pierdute, ci cîștigate, măcar pentru că, dincolo de ambițiile politice nedisimulate ale lui Marga, textul constituie o radiografie lucidă, realistă, a României ultimelor două decenii. Și care ar trebui să dea serios de gîndit tuturor.

”Reconstruirea României”

”Consider că participarea la dezbaterile despre problemele din societatea românească reprezintă o condiție a oricărui intelectual și, în cele din urmă, a oricărui concetățean preocupat de realități. Am exprimat nu o dată opinii despre realitățile din jur, în profesie și în viața publică. Evenimentele au confirmat aceste opinii.

Am arătat în multe împrejurări ce primejdii pândesc România, argumentând că este nevoie de o altă abordare a realității decât cea curentă. Cu privire la Ucraina, am arătat că, pentru a întrezări sfârșitul conflictului, este nevoie de înțelegerea rădăcinilor acestuia. Afirm că, în vederea unei soluții durabile, este necesară o analiză cuprinzătoare a ceea ce se petrece, plecând de la fapte și realități istorice. Aceasta este, de altfel, și concluzia la care au ajuns cercetători și analiști de referință din cele mai cunoscute școli de gândire contemporane.

Le sunt recunoscător celor care au acordat atenție opiniilor pe care le-am exprimat, indiferent dacă au fost sau nu de acord cu ele. Rămân la convingerea de neclintit că argumentarea și nu etichete reflexe, opinia liberă și nu alinierea la propagandă reprezintă substanța care dă sens și conținut dezbaterilor din spațiul public.

Acele opinii au avut și efectul de a cataliza reacții într-o direcție neașteptată. Astfel, nu puțini dintre cei care au înțeles obiectivitatea respectivei poziții – și care, probabil, au cunoștință și despre deciziile pe care le-am luat în roluri – mă întreabă ce am de gând în perspectiva anilor următori.

Vreau să fiu cât se poate de clar, mărturisind trei adevăruri simple. Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport. Datoria oricărui om cu mintea deschisă spre lume, care preia o răspundere de înțelegere și prelucrare a realității trăite, este să spună adevărul și să promoveze dreptatea. Viața mea nu este dependentă de vreo funcție și am disponibilitatea să sprijin pe oricine care va dovedi că este atașat valorilor statului de drept democratic, că are capacitatea să schimbe modul în care statul român a funcționat de câteva decenii și să scoată țara noastră din crizele actuale.

Menționez că aceste trei adevăruri le iau împreună. Ele alcătuiesc un întreg care ține de mentalitate, atitudine și caracter.

Nu fac parte din categoria celor pentru care exprimarea în viața publică este subîntinsă de o pornire egoistă. Dimpotrivă, mă simt alături de cei foarte mulți pentru care adevărul și dreptatea sunt modurile conviețuirii. Fără acestea, civilizația nu poate fi imaginată.

De asemenea, nu fac parte nici din categoria celor resemnați, reduși la tăcere sau dispuși la compromisuri pe spinarea altora. Consider că nevoia de atitudine este una primordială în societatea românească actuală. Alături de nevoia de angajare pentru transformarea acelor stări de lucruri care nu lasă țara să respire.

Oricine își va asuma de acum răspunderi publice în țara noastră se va confrunta cu o situație extrem de dificilă. În fapt, izbânzile incontestabile obținute după 1989, au fost deteriorate ori de-a dreptul compromise în ultimele aproape două decenii, făcând tot mai critică situația din țară.

Nu ascund mândria că, în calitate de rector și demnitar al statului, am putut contribui la cotitura istorică produsă în anii ‘90. Dar, la fel de sincer, susțin opinia acelor contemporaniști de prim plan, potrivit cărora niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt, ca cel din deceniile menționate.

Lumea parcurge dificultăți, dar ele nu pot justifica dările înapoi din statul român de azi. În fapt, democrația, ai cărei germeni au fost construiți cu greu, a fost desfigurată. Constituția a fost pusă treptat în paranteze, locul legii fundamentale fiind ocupat de invocarea abuzivă, uneori brutală, a atribuțiilor prezidențiale ori ale altor organisme ale statului.

În fiecare zi, în societatea noastră se înregistrează o eroare cu urmări largi sau o șocantă ilegalitate. În România actuală, se fraudează alegeri, se măsluiesc voturi, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără la noua Securitate, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții fug de răspundere citind banalități de pe foi scrise de alții. Nu s-a putut stabili nici măcar efectivul populației!

De ani buni, regimul este prostocratic. Mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, mult în trecut. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară, în vreme ce mulți impostori asaltează instituțiile și dezbaterea publică. Țara noastră a ajuns să fie fruntașă în Europa comunitară la sărăcie și la mortalitate în pandemie. Încrederea cetățenilor în stat este dintre cele mai mici, nepriceperea la decizii face pagube adesea ireparabile. Răspunderea celor aflați la decizii s-a stins. Populația este scindată și adesea lipsită de sprijinul exponenților și fiilor ei.

Țara noastră a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor, cea mai evidentă confuzie a valorilor, expansiunea fără precedent a randamentului scăzut, cea mai mare îndatorare externă. O țară cu premise certe depinde masiv de importuri de alimente, stă acum sub criza energiei și a materialelor și trăiește zilnic pe datorie. Noile generații sunt cele care vor plăti îndatorarea și este uimitor că nu discută faptul.

Invocarea trecutului nu scoate din impas. Și nici umflarea propagandei cu clișeele prezentului. Și nici încercarea de măsluire a faptelor cu principii copiate din cărți rău înțelese. Este momentul de a vedea realități și de a indica cine răspunde de ele. Nu se pot adopta soluții viabile fără luciditate, organizare și democrație curată.

Felul derizoriu în care se înțelege și se practică politica trebuie abolit. Continuarea politicii ca șansă de fraudare și îmbogățire trebuie stopată. Altfel, revenirea la normal nu este posibilă în România. Carierismul, diversiunile continue și oportunismul multor voci publice nu dau rezultate. Politica matură presupune pricepere, inițiativă, dedicare față de interesul public. Astăzi ele sunt în suferință.

Toate sondajele îi dau clasei politice de azi scorurile cele mai slabe – de la vârful României, până jos. Faptul spune multe. Eliminarea „statului paralel”, denunțarea lipsei de valoare a decidenților și proiectarea viitorului au devenit vitale.

Față de aceste realități care ne marchează viețile și înrâuresc destinele noilor generații, toți putem părăsi barca și putem pleca. Dar este plecarea sensul vieții? Este o soluție abdicarea de la lupta pentru îndreptarea lucrurilor? Cred că nu! În România de azi se pot da soluții incomparabil mai bune decât ceele ce se decid acum.

Vorbind despre nevoia de atitudine și de opinii libere, ne facem datoria refuzând să acceptăm ca pe-o fatalitate stările de lucruri. Să nu ne resemnăm în fața degradării valorilor care s-a instalat în viața României. Să optăm pentru revenirea la integritate, la tradiții viabile și la răspundere. Vorbăria fără noimă, inflația propagandistică și perpetuarea metehnelor ce au dus totdeauna la eșec nu rezolvă nimic.

Da, lucrurilor se cuvine să li se spună pe nume. Nu putem vorbi despre starea de azi a democrației fără a spune cine a desfigurat-o. Protocoalele de cooperare a justiției cu serviciile secrete și alte decizii aberante au părinți. Încălcările Constituției din ultima decadă au autori cunoscuți. Acuzațiile la adresa trecutului nu pot înlocui întrebările despre ce faci în prezent și ce ai făcut în libertate.

Să criticăm ce este de criticat, dar să ne și uităm în oglindă. România va exista în lume și după decidenții actuali. Să nu confundăm anii în curs cu „sfârșitul istoriei” și să intervenim pe scena publică cu inițiative de schimbare benefică.

În situația în care a fost adusă, România nu se poate reconstrui decât cu toate forțele ei, în condiții de libertate, democrație, concentrare pe performanțe și meritocrație. Plecând de aici, o mare coaliție a oamenilor dedicați relansării acestei țări este, politic vorbind, soluția de azi. Reconstruirea României poate reuși azi doar unindu-i forțele în jurul unui program nou, modern, înfipt în nevoile ei stringente.

Într-o lume în care depindem de ceea ce se petrece pe glob și în care se reduc barierele, dar în care ideologia globalismului agravează crizele, este nevoie de suveranitate națională. Înainte de toate, pentru a pune în mișcare resursele interne! Suveranitatea nu este dogmă, ci cadrul optim pentru dezvoltarea unei țări prin acțiunile cetățenilor săi.

Este nevoie de fiecare cetățean, iar prestațiile și meritele sale se cuvin recunoscute. Nu este îngăduit ca vreo persoană să fie limitată în exercitarea libertăților și drepturilor sale. În România de azi, prea multe legi îngrădesc și interzic. Or, este nevoie de legi care încurajează la efort și inițiativă. Nu este admisibilă relativizarea valorilor de care depinde umanitatea din oameni.

Este timpul ca România să se asume pe sine și să devină neîntârziat loc de inițiative de dezvoltare. În lume vin ani plini de asprimi, încât ar fi cazul să prevaleze alte feluri de a privi realitatea. O nouă abordare a situației țării, axată pe democratizare, competitivitate și creație, este necesară precum oxigenul.

În fiecare domeniu al vieții actuale este nevoie de soluții noi – la nivelul provocărilor, posibilităților și culturii de azi.

Este de reconstruit economia aducând-o sub control național, restabilind echilibrele – între public și privat, între cultivarea pământului și prelucrare, între participarea la comerțul internațional și propria dezvoltare internă, între exploatarea de resurse și valorificarea lor, între bunăstarea familiei și funcționarea statului – și eradicând subproducerea și sărăcia.

Este de reconstruit asistența socială prin asigurarea premiselor de trai decent fiecărui cetățean, lichidarea nedreptăților și a decalajelor injuste, asigurarea condițiilor pentru ca sindicatele și organizațiile profesionale să-și îndeplinească rolul.

Este de reconstruit viața politică prin instaurarea controlului cetățenesc asupra deciziilor, readucerea serviciilor secrete în matca constituțională, curmarea hoțiilor și a abuzurilor ce se fac în funcții publice.

Este de reconstruit administrația publică prin descentralizare, autonomie locală, asanarea concursurilor și digitalizare.

Este de reconstruit sistemul de sănătate asigurând fiecărui cetățean accesul la îngrijire, diversificând oportunitățile de tratament și sporind modernitatea acestuia.

Este de reconstruit educația națională curățând-o de denaturări și restabilind încrederea că și în România se mai poate studia la nivelul timpului, printr-o reformă dezbătută de cetățeni, ce include normalizare curriculară, autonomie funcțională a unităților și echipare începând cu unitățile neglijate.

Este de reconstruit accesul la bunurile culturii, prin refacerea rețelei publicațiilor, dezvoltarea de biblioteci, crearea rețelei de dezbateri publice și stimularea creației.

Sunt de reconstruit și alte domenii. Sunt de întreprins multe alte acțiuni în fiecare dintre domeniile reconstruirii din România.

Mimetismul, abdicarea de sine și amatorismul din zilele noastre nu sunt politică externă. Mituirea a făcut deja pagube și trebuie exclusă din practicile diplomației. După cum trebuie interzis și „sportul” de azi al comercializării de către decidenți a bunurilor publice în interes privat.

România este parte a Uniunii Europene, dar are de fructificat eficace calitatea de membru cu drepturi depline. România este membru al NATO, dar are de construit în manieră modernă securitatea proprie și a alianței. Dezvoltarea de sine a țării și angajamentul cetățenilor rămân mijlocul principal de securitate națională.

Parteneriatele se cer fructificate pentru dezvoltare proprie. Orice cooperare externă care servește propria dezvoltare este binevenită, în condiții de conlucrare mutual avantajoasă, sub semnul unui patriotism luminat. Anvergura unei politici externe se măsoară în avantajele pe care aceasta le procură țării, nu în înstrăinări, costuri și pierderi.

Răspunzând întrebării, consider că nimic nu-i mai responsabil acum decât să se realizeze un punct de inflexiune în involuția țării noastre stopând prăbușirile, reașezând țara pe traiectoria normalității, făcând din democrație și meritocrație modul de funcționare a instituțiilor publice și readucând respectul și solidaritatea între oameni. Trăim azi șansa – destui spun ultima – și obligația de a pune împreună borna de calendar de la care se poate începe efortul neîntârziatei reconstruiri a țării.

În discuția publică a acestor zile, aceasta este, în rezumat, opinia mea. Se cuvine ca cetățenii să fie încurajați și îi încurajez sincer să-și spună fără rețineri părerea despre treburile țării și să-și ia curajos soarta în propriile mâini”. (B.T.I.)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

24 Comentarii

  1. & Ce să faci la Cotroceni
    Și cu astfel de „coceni” , ?

  2. Numitul si renumitul Marga Andrei, din nou in instanta !?

    Portal > Tribunalul SUCEAVA > Informaţii dosar
    Informaţii dosar
    Informaţii generale
    Părţi
    Şedinţe
    Căi atac
    Citare prin publicitate

    Informaţii generale

    Nr. unic (nr. format vechi) : 545/86/2022**
    Data inregistrarii 21.06.2022
    Data ultimei modificari: 29.09.2022
    Sectie: Secţia I civilă
    Materie: Civil
    Obiect: actiune in raspundere delictuala
    Stadiu procesual: Fond
    Părţi
    Nume Calitate parte
    COLCERIU DANDU I. Reclamant
    MARGA ANDREI Pârât
    BOARI VASILE Pârât
    GORUN ADRIAN Pârât
    LASCU GHEORGHE Pârât
    UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI Pârât
    POP LIVIU Pârât
    GÂNFĂLEAN IOAN Pârât
    CIORBEA VICTOR Pârât
    AVOCATUL POPORULUI Pârât
    UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR- FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA Pârât
    Şedinţe

  3. “Securism, prostocrație, dezrădăcinare istorică, nepotism, fraude, migrație, analfabetism, lipsa de integritate, protocoale secrete, stat-paralel, carierism, îmbogățire prin politică, …”. Să vedem răspunsul prostocrației. Sigur a plagiat prof. Marga ceva. De șapcă nu mai vorbim. Nici pomeneală!

  4. Cel mai interesant candidat la presedintie. Consider ca are experienta necesara indeplinirii atributiilor, profesionalismul, buna credinta si patriotismul il recomanda ca un altfel de conducator, pe care romanii l-ar putea desemna, pentru a repune Romania pe locul binemeritat.

  5. Citindu-l pe tov. Marga am descoperit că vorbim în proză. Acum îmi va fi greu să aleg ca președinte între „Prostănacul” și „Demagogul”. Cu ce-o fi păcătuit biata Românie!!!!

  6. Profesorul Andrei Marga a fost pus pe Lista Neagră a Ucrainei. Site-ul Mirotvorets din Kiev îl acuză pe fostul ministru de Externe de „crime împotriva securității naționale” și îl consideră „criminal”. Site-ul este de fapt o LISTĂ a MORȚII

  7. Marga n-are nicio sansa sa-i succeada Ghiolbanisului. Chiar daca gindeste si vorbeste corect, este prolix („vorba lunga, saracia omului”), nu are un program gen Dragnea 2016 si nu are nicio forta politica sau de mase in spate.
    Nu mai vorbim de accordul marilor licarici.

  8. trebuie mai multe scaune la Cotroceni
    poate si un shezlong
    (pt. shora cad o tine pe pralong la alaptat)

  9. Profesorul Andrei Marga este un exemplu de asumare a trecutului personal și de apărare a demnității naționale. Nimeni nu poate șterge cu buretele istoria națiunii românești. Ucraina va fi obligată să înceteze programul de exterminare a etnicilor români din teritoriile fostei Românii Mari.

    • Ai mai dat în judecată Rusia?
      Înjurai cât puteai împotriva Rusiei până deunăzi, mai ales prin 2021, şi ziceai că tu vei da în judecată Rusia, în numele neamului romanesc, pentru crimele ei din anii 40-50, deşi ceea ce acuzai erau faptele Uniunii Sovietice, la care Ucraina sovietică fusese prima dintre făptaşi, nu Rusia.
      Cum mai merge procesul?

      • Ai început să delirezi, domnule CDN???

        • Ce spunea dl. Vasilică Militaru pe când dădea în judecată pe toată lumea (România, Rusia, Israel) pentru drepturile sale, în noiembrie 2021:
          „Voi cere despăgubiri statului român care știe să presteze din genunchi la șlițul șmecherilor. Dacă statul român tot plătește urmașilor evreilor pentru că regimul Antonescu i-a exterminat, atunci să plătească și urmașilor românilor care au fost forțați să lupte pentru regimul criminal antonescian. Deci, vreau despăgubiri pentru că bunicul meu a luptat forțat și apoi a fost prizonier în Rusia bolșevizată. Am dreptul la pensie de urmaș, în urma discriminărilor produse de regimul criminal antonescian. Voi cere despăgubiri și statului Israel, pentru că niște evrei refugiați acolo au cauzat instaurarea comunismului în Europa de Est și deci l-au determinat pe Antonescu să treacă Prutul. FCER îmi este datoare și-mi voi recupera banii…
          Dezvolt ideea. Rusia trebuie să plătească românilor pentru ocuparea și jefuirea României după al Doilea Război Mondial. Rusia trebuie să plătească și pentru dezmembrarea României în urma pactului Ribbentrop-Molotov. Rușii și urmașii lor sunt vinovați pentru răul produs românilor.“
          Perfect lucid (probabil), dl. Vasilică Militaru a mai zis tot atunci că-şi va îndrepta pretenţiile şi către statul Israel: „În curând o să cer statului Israel pensie pentru prejudicii morale aduse bunicului meu.“
          (Vasilică Militaru – Asociația Neamul Românesc)
          !!!!!?!!!!!
          Toate acestea le-a spus dl. Vasilică Militaru, un om cu titluri, titulaturi şi discernământ, prin comentariile sale personale la articolul:
          https://www.incorectpolitic.com/mitul-holocaustului-dezmintit-de-gerard-menuhin-in-lucrarea-sa-spune-adevarul-si-fa-l-de-rusine-pe-diavol/

          • Corect.

          • Dosarul este în lucru. Acum studiez din arhive lista membrilor ilegaliști ai Partidului Comunist Român. Sunt surprize majore. Sper într-o colaborare fructuoasă cu MAE român și cu Ambasada Israelului în România pentru a identifica membrii fondatori ai PCR din România care au plecat în Israel.

          • Si sunt accesibile on-line.
            De exemplu, toata arhiva cadrelor comuniste (cu numele lor evreieşti) de dinainte de 23 august 1944 se află şi pe blogul personal al unui scriitor jurnalist mason care este şi cercetător CNSAS. A muncit ceva omul (si aproape nimeni nu stie de munca lui), dar se lucrează anevoios pe blog, căci trebuie accesată fiecare literă alfabetică, apoi fiecare nume/dosar deschis în parte, unde se găseşte dosarul fotografiat pagină cu pagină. Cornologic primele dosare au fost făcute de Siguranţă, dar unele aparţin Securităţii sau chiar Partidului Comunist.

          • Exact asta fac și eu.

          • La baie?

      • Rusia este recunoscută în dreptul internațional ca o continuatoare a URSS.

        • Şi? Asta face ca toate crimele din judeţele Bacău şi Neamţ să fie făcute de tine?

    • Rusia nu este „o continuatoare a URSS“ (cum zice V. Militaru, eludând sensurile precise ale acestei succesiuni, el nefiind nici măcar un jurist de rând, darămite să priceapă nuanţele dreptului internaţional). Rusia e o „continuatoare a personalității legale și succesoare a Uniunii Sovietice“ în sensuri precise, limitate, preluând „responsabilitatea pentru toate tratatele și acordurile URSS“.
      Problema a apărut deoarece URSS era membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și avea drept de veto în acest consiliu de război. Cine trebuia să preia această poziţie odată cu desfiinţarea Uniunii Sovietice?
      A doua problemă a fost preluarea şi securizarea arsenalului nuclear al Uniunii Sovietice.
      De aceea, la întâlnirea de la Belavezha dintre șefii de stat ai Rusiei, Ucrainei și Belarusului din 8 decembrie 1991 (în toate trei fiind de facto teritoriul puterii politice a Uniunii Sovietice, până la destrămarea acesteia), s-a convenit ca Rusia să-și asume responsabilitatea pentru toate tratatele și acordurile URSS.
      Nu şi vreo „vinovăţie“ / răspundere a tuturor faptelor trecute ale întregii Uniunii Sovietice.
      Mai mult, pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunţat ca nelegitim prima oară chiar la Moscova, cu ceva timp înainte de sfârşitul URSS, când Sovietul Suprem (Parlamentul URSS) a denunţat pactul printr-un declaraţie oficială.
      Ucraina nu a denunţat pactul prin care deţine şi acum teritoriile româneşti, dar V. Militaru susţine că „Rușii și urmașii lor sunt vinovați pentru răul produs românilor“.
      Acum caută să fabrice explicaţii prin care să-şi susţină aberaţiile prin dreptul internaţional.
      Dacă tot, dintr-un reflex oportunist specific lui, V. Militaru îl susţine public acum pe profesorul Andrei Marga, de ce nu îl şi ascultă pe acesta ce spune?

    • În decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului al Uniunii Sovietice a condamnat pactul Germania – Uniunea Sovietică (pactul Ribbentrop-Molotov) și protocolul său secret ca fiind „deficiente din punct de vedere juridic și invalid“ (a se vedea „Soviet Congress Condemns ’39 Pact That Led to Annexation of Baltics” în publicaţia americană The New York Times din 25 december 1989).
      În 2009, şi președintele Rusiei, Vladimir Putin a condamnat tratatul Molotov-Ribbentrop din 1939 ca fiind imoral şi ilegal (v. „Putin Condemns 1939 Soviet Treaty With Nazis”, ştire Agence France-Presse şi din presa americană).
      Deşi Ucraina nu a făcut acelaşi lucru, V, Militaru vrea neapărat condamnarea Rusiei şi sânge rusesc.
      Tot preşedintele rus Putin a spus cu aceeaşi ocazie (în 2009) că masacrul din 1940 a mii de polonezi de către forțele de securitate sovietice din Pădurea Katyn a fost o crimă și că Rusia are datoria „de a înlătura povara neîncrederii și a prejudecăților rămase din trecut”.
      Aţi văzut asemenea declaraţii privind crimele comise de Ucraina sovietică asupra minorităţilor (inclusiv cea română) la vreun preşedinte ucrainean?
      Moral şi comportamental, Ucraina este continuatoarea Uniunii Sovietice, dar guralivi, gălăgioşi şi dând din coate pentru propria vizibilitate, unii nu mai pot vedea şi adevărul.

  10. imi pare rau
    https://www.activenews.ro/stiri/Profesorul-Andrei-Marga-a-fost-pus-pe-Lista-Neagra-a-Ucrainei.-Site-ul-Mirotvorets-din-Kiev-il-acuza-pe-fostul-ministru-de-Externe-de-%E2%80%9Ecrime-impotriva-securitatii-nationale-si-il-considera-%E2%80%9Ecriminal-.-Site-ul-este-de-fapt-o-LISTA-a–176856

    dar cu o asemenea stigmatizare (evident aberanta), adica la un asemenea nivel, unde va intra sigur si pe lista neagra a Americii, ca doar e big-brotherul intregii marsavii, Marga are sanse absolut nule, chiar si pt a mai candida..
    Cam asa se maculeaza inainte devreme orice potentiala candidatura periculoasa

    • Domnul Andrei Marga a aruncat un bumerang. Așteptăm efectul.

      • Dacă aștepți efectul după ce ai aruncat bumerangul, trebuie să strângi din dinți.

Scrie un răspuns la Ai mai dat în judecată Rusia? Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998