Ministrul italian de externe, Antonio Tajani, a îndemnat azi UE să declare Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran drept „organizație teroristă” în urma represiunii de la Teheran a protestelor din întreaga țară din ultimele săptămîni. Tajani a declarat că va propune ideea „în coordonare cu alți parteneri” la o reuniune a miniștrilor de externe ai UE, care va avea loc joi la Bruxelles. O propunere aparent îndreptățită, dar cu potențial exploziv, care ar putea să fi fost sugerată de Trump lui Meloni ca un măr otrăvit și care riscă să scindeze și mai mult unitatea UE, din motive pe care le vom expune mai jos.

Spunem potențial exploziv pentru că această desemnare, dacă ar fi adoptată, ar avea consecințe semnificative pe multiple planuri, trecînd peste faptul că ar necesita unanimitatea statelor membre UE și ar putea întîmpina obstacole legale și diplomatice.

A declara IRGC organizație teroristă e problematică, pentru că ea este parte din armata oficială țării, chiar cea mai ”grea”, nu vreo grupare gen al-Qaeda sau Hezbollah. IRGC, înființată după revoluția iraniană de ayatollahul Khomeini are marină, forță aeriană și servicii de informații, precum și Forța Quds, care este forța armată iraniană pentru afaceri externe și care, în practică, menține relații cu organizații armate din Afganistan, Irak, Liban, Yemen, Gaza și din alte părți. În plus, organizația este responsabilă pentru Basij, o organizație paramilitară voluntară care asistă în aplicarea legii și în gestionarea situațiilor de urgență, oferă servicii sociale și multe altele. Drept urmare, și pe lîngă impactul său pe arenele internaționale și regionale, Garda Revoluționară este un actor central în interiorul Iranului, cu o mare influență asupra vieții politice și culturale, precum și o implicare și o influență considerabile în economia iraniană.

Pe scurt: ar fi o mutare a UE foarte dură, cu efecte politice, diplomatice, economice și de securitate , nu doar simbolice.
Toți membrii IRGC, inclusiv cei de rang inferior care s-au alăturat din motive non-teroriste (cum ar fi serviciul militar obligatoriu), ar fi considerați teroriști, ceea ce ar putea duce la procese penale pentru orice interacțiune cu ei în UE. Pe de altă parte, desemnarea ar trebui să respecte definiția UE de terorism, care necesită dovezi concrete de acte teroriste, și ar putea fi contestată în instanțe europene.

În plus, spre deosebire de sancțiunile țintite (care deja există împotriva unor lideri IRGC), o listare completă ca organizație teroristă ar deschide calea pentru acuzații penale mai largi, dar ar putea fi complicată de lipsa unanimității (de exemplu, unele state UE au ezitat în trecut din cauza relațiilor comerciale sau diplomatice cu Iranul).

Toate activele IRGC din UE ar fi înghețate, iar orice tranzacții sau sprijin material pentru organizație ar deveni ilegale. Aceasta ar include interzicerea finanțării, furnizării de arme sau servicii către IRGC, extinzîndu-se asupra filialelor și proxy-urilor sale.

Iranul la rîndul său ar putea reacționa agresiv, inclusiv prin amenințări la adresa securității europene, escaladarea atacurilor proxy (cum ar fi prin Hezbollah sau Houthis) sau retragerea din orice negocieri internaționale, inclusiv cele privind programul nuclear (JCPOA). IRGC este implicată în activități teroriste globale, inclusiv atentate și sprijin pentru miliții, deci s-ar putea răzbuna provocînd reacții violente, cum ar fi atacuri cibernetice sau asupra intereselor europene în regiune, crescînd riscurile de securitate.

Iranul ar putea lua și alte măsuri, de la acțiuni cu implicații militare pentru UE și Regatul Unit, cum ar fi desemnarea bazelor militare europene din țările vecine Iranului ca baze teroriste și ținte ostile, pînă la intensificarea acțiunilor militare împotriva țintelor europene, atacuri asupra cetățenilor europeni pe teritoriul iranian etc. În urma evoluțiilor recente din P.E. și din Marea Britanie, oficialii iranieni chiar au formulat amenințări cu privire la astfel de măsuri.

Peste toate, s-ar agrava izolarea diplomatică a Teheranului, s-ar complica eforturile de mediere în conflicte regionale, cum ar fi cele din Orientul Mijlociu, s-ar ajunge la ruperea legăturilor diplomatice sau la contramăsuri economice din partea Iranului, afectînd comerțul UE (deși deja limitat de sancțiunile existente). Practic, nicio firmă din UE nu ar mai cuteza să mai stea și să facă afaceri în Iran, pentru că ar exista riscul de a se ciocni de banii IRGC, dat fiind că gardienii dețin acțiuni în sute de companii iraniene, adesea prin firme-paravan, iar o companie europeană s-ar putea trezi că face afaceri cu un „partener terorist” fără să știe, riscînd dosare penale direct în Europa.

Adevărata nucleară pentru UE ar fi alta, însă: Iran ar putea bloca importurile europene prin strîmtoarea Ormuz, iar asta chiar ar durea. Toate tancurile cu gaz din Qatar trebuie să treacă prin Strîmtoarea Ormuz pentru a ajunge în Europa, iar state precum Irak, Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite folosesc Ormuz pentru a-și trimite barilii către rafinăriile europene. Multe dintre produsele pe care le regăsim pe rafturile magazinelor din Europa (electronice, haine, componente auto) vin din porturi imense precum Jebel Ali, pentru că Dubai funcționează ca un centru de distribuție global. Multe bunuri produse în India sau Asia de Sud-Est sunt descărcate acolo și reîncărcate pe nave mai mari care pleacă spre Europa prin Ormuz.

Ar putea face Iran efectiv așa ceva? Răspuns: nu mai departe de acum doi ani IRGC a capturat nava MSC Aries lîngă Strîmtoarea Ormuz, navă care era operată de o companie cu sediul în Elveția. Astfel de incidente arată că IRGC poate sancționa interesele europene prin simpla interceptare a navelor care tranzitează zona, invocînd legături cu inamicii lor.

În principiu, decizia ar alinia UE mai strîns cu poziția SUA și Israelului, care au desemnat deja IRGC ca terorist, dar în mod cert ar enerva aliați ca China sau Rusia, care mențin relații cu Iranul.

Una peste alta, declararea IRGC drept organizație teroristă ar da un semnal puternic împotriva unui stat dictatorial care trage în proprii cetățeni, dar ar declanșa o serie de acțiuni cu urmări previzibile, în unele cazuri, ori imprevizibile în altele. În afară de includerea de către SUA a IRGC pe lista sa de organizații teroriste și de includerea de către Canada a Forței Quds pe lista corespunzătoare din Canada, nu există precedent pentru un astfel de pas, în care un organism militar al unui stat suveran este declarat organizație teroristă.

Nu e de mirare că UE evită de ani buni o asemenea poziționare, deși demersuri au mai existat. Faptul că țara Georgiei Meloni se trezește brusc promotor al acestei acțiuni ar putea avea legătură cu administrația Trump, care știe că o decizie UE în acest sens ar complica rău de tot viața și așa deranjată a uniunii. Rămîne să vedem cum se vor poziționa în zilele următoare cancelariile europene, fără cea a României, desigur, conform obiceiului pămîntului. (Bogdan Tiberiu Iacob)