O știre ușor jenantă apare în presa de ieri: ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a avut o discuție lungă cu ambasadorul SUA la București, în cadrul căreia l-a informat despre presiunile politice operate de unii miniștri ai justiției, în trecutul apropiat. Spunem jenantă pentru că demersul ministrului e unul fanariot, oricum l-ai aborda, o manevră prin care vasalul român pupă respectuos condurul sultanului american, turnînd cine a fost cuminte și cine nu, în materie de justiție.

Foarte interesant ar fi, însă, de identificat acei miniștri ai Justiției care ar putea face obiectul pîrei lui Predoiu și care s-au purtat atît de jalnic încît au ajuns să fie arătați cu degetul la nivel internațional.
O idee ar fi să încercăm să îi luăm bob cu bob, pînă vine confirmarea, peste vreo 20 de ani, din stenograme Wikileaks..

În primul rînd, e greu de crezut că Predoiu a luat în calcul primii ani de după revoluție, pentru că în acea perioadă Justiția reușea performanță de a avea cîte un nou ministru în fiecare an. Șase miniștri, pînă în 1996, titularii abia apucînd să se instaleze că și începeau să își facă bagajele. E cazul lui Teofil Pop, care i-a succedat nevestei lui Bobu, Maria, ultimul ministru comunist al Justiției, al lui Victor Babiuc, Mircea Ionescu Quintus, Petre Ninosu, Gavril Iosif Chiuzbaian ori Ion Predescu, acesta din urmă prinzînd doar vreo două luni de mandat.

După 1996, are loc, însă, o stabilizare în domeniul respectiv, iar miniștrii au timp să se desfășoare în mod firesc. Să vedem care dintre ei ar putea face obiectul pîrei lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiției în mandatul actual al lui Traian Băsescu.

În primul rînd, îl avem pe Valeriu Stoica, patru ani ministru în mandatul CDR. Numai că Stoica nu poate fi luat în calcul: el e de ani de zile o eminență cenușie de prim rang a PDL, prieten al lui Băsescu, lider al think-tankului democrat-liberal, personaj respectat și ținut la mare preț. E exclus ca Valeriu Stoica să aibă asemenea schelete în dulap, din perspectiva domnului Predoiu. Ori a domnului Băsescu.

Succesoarea sa, pesedista Rodica Stănoiu, e categoric pe lista pîrîților, odată ce nu are nicio legătură cu regimul actual. Dar Predoiu a vorbit de miniștri, deci la plural, ceea ce înseamnă că trebuie să mai fie cel puțin unul.
După Stănoiu a venit Cristian Diaconescu, care, însă, e azi ditai ministrul de Externe în regimul Băsescu, deci e imposibil ca Predoiu să se refere la un coleg de guvern.
Mai apoi a venit Monica Macovei, pe care ambasadorul american o laudă din sculare în culcare, deci cade și ea de pe lista suspecților.

Apoi, a venit pentru cîteva luni liberalul Tudor Chiuariu, pe care președintele l-a numit la un moment dat ”un tînăr mafiot obraznic” și care, din acest motiv, ar putea fi și el pe lista lui Predoiu. Numai că ”mafiotul” a fost acuzat, în principal, de implicare în unele afaceri necurate (vezi cazul Poștei), licitații și contracte măsluite și nu de presiuni politice asupra justiției. În plus, și el a venit la putere tot odată cu alianța DA condusă de Traian Băsescu, în guvernul premierului desemnat de acesta, așa încît, în fața ambasadorului american, criticile în cazul lui ar suna, mai degrabă, a autocritică a regimului. Că doar președintele ne-a demonstrat cînd cu refuzul în privința Noricăi Nicolai ce atent vegehază să nu apară figuri suspecte în justiție.

A urmat Teodor Meleșcanu, dar dacă el ar fi fost un personaj negativ e clar că nu-l mai promova președintele la șefia SIE, acolo unde relația cu SUA e la cel mai mare preț.
În fine, după Meleșcanu a venit actualul ministru, și ne vine greu să credem că el s-a autodenunțat.
În consecință, la calculul hîrtiei, rezultă că cei patru ”evangheliști” ai lui Predoiu erau trei: Rodica și Stănoiu, pentru că restul numelor care ar putea apărea pe lista lui Predoiu au gravitat ori gravitează într-o formă sau alta în jurul lui Traian Băsescu, marele aliat american.(B.T.I.)