Directorul FBI, Robert Mueller, a vizitat ieri România, pentru a doua oară în ultimii 5 ani, și s-a văzut, în mare, cu aceleași personaje: președinte, directori de servicii, procuror general șamd. Mueller a mîngîiat pe cap, cu acest prilej, autoritățile din domeniul justiției, deși s-ar spune, după cum veți vedea mai jos, că nu avea nici cel mai mic motiv, ba chiar dimpotrivă.

Putem spune cu precizie: nu pentru a aprecia progresele României vine directorul FBI la București, deși asta afirmă, ci pentru cu totul alte motive, care reclamă un paravan de vorbe frumoase. Dacă Mueller chiar ar fi interesat de mersul justiției la noi, ar avea toate motivele să critice, nu să laude regimul de la București. La fel și ambasada SUA, care, ieri, i-a ridicat în slăvi pe procurorul general și pe șeful DNA, care ar fi avut în activitate ”realizări impresionante”.

De ce spunem asta? Simplu: acum cîteva luni, stenogramele Wikileaks dezvăluiau faptul că, la ultima vizită, cea din 2006, Mueller, în cadrul întîlnirilor cu președintele Basescu, premierul Tăriceanu, procurorul general Laura Kovesi, directorul SRI George Maior ori directorul SIE, Claudiu Săftoiu, declara textual că ”SUA consideră că România a început combaterea corupției și că trimiterea după gratii a cîtorva oficiali corupți ar îmbunătăți imaginea României”.
Pe atunci, regimul Băsescu avea doar doi ani la putere.
Astăzi, se pregătește să intre în al optulea an, și nu există niciun corupt după gratii.

Dacă era sincer, Mueller ar fi putut ridica, ieri, oarecum, din sprîncene.

Bunăoară, în chiar ziua vizitei lui, justiția amîna sentința în procesul lui Năstase, un gest cu valoare de simbol într-o țară în care regula de fier e tergiversarea proceselor sau condamnarea cu suspendare.
E nostim, de asemenea, ca Mueller să laude poliția exact în ziua în care ministrul de Interne acuza polițiștii români că fură benzină, ori să laude SRI pentru lupta contra atacurilor cibernetice exact în perioada în care George Maior recunoaște că acestea nu au scăzut, ci iau amploare vertiginos. Nu mai vorbim că, de la ultima vizită a lui Mueller, pe la ministerul de Interne s-au perindat o droaie de miniștri, unul dintre ei a fost suspectat de tentativă de lovitură de stat, iar cel actual se ține atît de bine încît juri că abia ieri a terminat liceul. Poate de aia se luptă mai abitir cu declinarea și conjugarea decît cu infractorii.
În serviciile secrete au avut loc în acest interval arestări de șefi, sau demiteri cu mare scandal. Cum ar putea, deci, să laude sincer Mueller o armată în care combatanții, deocamdată, se omoară între ei în loc să dea piept cu dușmanul?
Ori să laude procurorii exact în ziua în care dosarul de ultraj al unui lider politic, Vadim Tudor, era retrimis Parchetului de către magistrați pentru că unul dintre procurori realizase acte de urmărire penală nelegală? O altă acțiune cu valoare de simbol pentru starea justiției române.

Nici cu mîna nu s-ar fi potrivit toate acestea atît de ”bine”.

Pentru ca tacîmul să fie complet, probabil că directorul FBI ar mai fi trebuit să laude naționala de fotbal pentru rezultatele din preliminarii.

În realitate, admirația americanilor față de regimul Băsescu e la fel de profundă ca cea a monarhiei britanice, în anii 70, pentru regimul Ceaușescu, atunci cînd ”cursul de schimb” era: o plimbare cu trăsura regală = cîteva motoare de Rolls Royce cumpărate de RSR.

Ce a ”vîndut” directorul FBI României la vizita de ieri vom afla, poate, din documentele Wikileaks de peste 10-20 de ani. (Bogdan Tiberiu Iacob)